Educația sexuală la adolescenți

Analiză conceptuală

Adolescența (cuprinsă între 13-21 ani) este o perioadă de reechilibrare somato-fiziologică după furtuna hormonală a pubertății, dar și, uneori, de criză emoțională, de personalitate. Postura adolescentului este ambiguă: nu mai este considerat copil, dar nu i se recunosc statutul, rolul, funcțiile sociale ale adultului. Există câteva dominante ce conferă specificitate acestei perioade: aspirația individului față de independență; interiorizarea activității mentale; individualizarea, ce se structurează odată cu desăvârșirea particularităților de sex și a impactului provocat de influențele mediului. Adolescența este însoțită de profunde transformări biologice, sociologice și psihologice.

Termenul de educație parentală definește, în sens larg, „programele, serviciile și resursele destinate părinților și celor care îngrijesc copii, cu scopul de a-i sprijini pe aceștia și de a le îmbunătăți capacitatea de a-și crește copii” (din Cojocaru Ș., Cojocaru D., 2011, p. 20).

Sensul restrâns definește educația parentală ca fiind raportată la programele care ajută părinții să își dezvolte și să își îmbunătățească abilitățile parentale, să înțeleagă dezvoltarea copilului, să învețe să reducă stresul care poate afecta funcționalitatea parentală, și să învețe să folosească modalitățile alternative de abordare a situațiilor dificile întâlnite cu copiii.

Competența parentală este definită drept „un sistem de cunoștințe, priceperi, deprinderi și abilități susținute de trăsături de personalitate specifice, ce îi permit părintelui să îndeplinească cu succes responsabilitățile parentale, să prevină și să depășească situațiile de criză în favoarea dezvoltării copilului” (Glăveanu, S., 2012, pag. 11).

Adolescența și sexualitatea

Caracteristica principală a adolescenței este experimentarea. Adolescența este o perioadă foarte interesantă din punctul de vedere al capacității copilului de a comunica, părintele putând interveni pentru a-l ghida să ia decizii corecte, să învețe să rezolve conflicte și să facă față unui eșec.

La adolescență, tinerii au impresia că știu tot ce trebuie să știe, că dacă au auzit anumite lucruri nu înseamnă că li se poate întâmpla și lor, le e rușine să pună întrebări ori manifestă un comportament excentric.

Cu toate că toți adolescenții trec prin schimbări, acestea se manifestă diferit în funcție de genul lor. Chiar dacă seamănă între ei, fetele, băieții, modificările îi afectează distinct, făcându-se, astfel, diferența între ei. Pilozitatea este prezentă la ambii (de la axilă, barbă, mustață, perciuni, de pe corp, cap). Diferența se face pe baza următoarelor:

La fete:

-sânii;

-menstruația;

-organele genitale externe;

-îngrășatul.

La băieți:

-testiculele;

-penisul;

-scrotul;

-schimbarea vocii.

Când copilul urmează să intre la școala gimnazială, părintele începe să fie îngrijorat, să se sperie de ceea ce va urma, pe când copilul este din ce în ce mai curios de ceea ce îl așteaptă, aruncându-se cu îndrăzneală în necunoscut. Apar atunci schimbările fizice, psihice, apar tensiunile hormonale și confuziile privind identitatea sa și adolescentul aparține din ce în ce mai puțin părintelui său. Acesta din urmă trebuie să știe să accepte aceste transformări și să-i ofere copilului libertatea și intimitatea de care are nevoie, devenindu-i un partener de nădejde și un părinte mereu prezent.

Părintele trebuie să înțeleagă că adolescentul trece prin momente haotice, dar nu are nevoie să îi fie „reparată” viața, ci are nevoie ca părintele să îi fie alături și să-l asculte. Copilul trebuie să învețe singur să facă față situațiilor limită, problemelor de care se va izbi.

Când caracteristicile adolescenței stau să iasă la iveală, pasiunile de la distanță, „jocurile întâlnirilor de la gimnaziu încep să-i remodeleze în ceea ce se apropie cu adevărat de sexualitatea unui adult” (Richardson, Schuster, 2012, p. 42).

Cele două mari forțe care guvernează în jurul acestei perioade sunt: dragostea romantică și sexul cu o altă persoană.

Părinții tind să nu aibă răbdare atunci când adolescentul are emoții fluctuante sau schimbări de identitate. La această vârstă, copiii vor să fie „în trend”, să aparțină unui grup, să se integreze. Părinții trebuie să știe cum să îi încurajeze și cum să le spună nu atunci când e nevoie. La adolescență, fiecare face eforturi pentru a fi atrăgător și popular, pentru a dobândi un anumit statut social.

De asemenea, pentru a se integra, adolescenții sunt atrași de diferite lucruri, tentații, una dintre acestea fiind reprezentată de fumat. Alături de fumat, mai putem discuta despre droguri, alcool și altele asemănătoare. Pe lângă afectarea organelor interne, fumatul dăunează și dezvoltării organelor genitale, din pricina toxinelor și a tuturor substanțelor dăunătoare. Părinții trebuie să știe să-i comunice copilului din timp pericolele care îl păzesc dacă va începe să fumeze.

Deși le este greu, tinerii trebuie să știe când să spună nu. Părinții îi pot ajuta în această privință prin faptul de a le povesti din experiențele prin care au trecut ei când erau adolescenți. Astfel, îi vor provoca pe aceștia să se pună în pielea lor, să înțeleagă că au trecut prin situații similare, dar a contat modul cum au reacționat.