Efectele divorțului părinților asupra copiilor

- Caz social

Părinții lui Mirel, Georgeta și Costel au fost căsătoriți timp de 11 ani, timp în care soțul

consuma alcool excesiv, au existat episoade de violență fizică, psihică și verbală între soți, iar situația

financiară a familiei era una modestă. Hotărâtă să îmbunătățească situația financiară, Georgeta a ales să

plece la muncă în străinătate, lăsându-l pe Mirel în grija tatălui său. Deși revenea des în țară, căsnicia

Georgetei a avut de suferit, Costel devenind tot mai violent, consumând alcool tot mai des, iar relația cu

fiul ei s-a răcit tot mai mult. Astfel, soția a decis să divorțeze și să îl ia pe Mirel alături de ea, fie în

străinătate, fie în orașul ei natal, în familia de origine. Mirel a refuzat însă, alegând să rămână cu tatăl

său, în pofida comportamentului violent al acestuia, susținând că tatăl este cel care l-a crescut și a fost

lângă el, în consecință el va face același lucru. Rămas în custodia tatălui în urma divorțului, Mirel, în

vârstă de 12 ani atunci, se ocupa de igienizarea casei, gătea și întreținea gospodăria, neglijându-și

responsabilitățile de elev. Deși frecventa școala, acesta nu se preocupa de activitățile curriculare, nu se

putea concentra asupra informațiilor și nu își îndeplinea sarcinile pentru acasă. Aparent conștient de

situația fiului său, Costel păstra legătura cu profesorii, însă Mirel nu și-a modificat comportamentul în

mod pozitiv, intrând într-un anturaj cu înclinații delicvente. Coleg de clasă cu membri grupului, lipseau

împreună de la ore, deranjau orele de curs la care se prezentau, își supuneau colegii la diverse

tratamente înjositoare, le adresau jigniri și îi agresau fizic, ajungându-se chiar la farse făcute

profesorilor.

Odată cu trecerea anilor și înrăutățirea situației financiare, Mirel a comis o serie de fapte penale,

furând animale, bani și alimente. La vârsta de 17 ani, Mirel consumă alcool, fumează și este agresiv cu

cei din jur, a abandonat școala și își agresează tatăl fizic si verbal atunci când nu are bani pentru a

procura țigări și alcool.

În prezent, Georgeta încearcă să refacă relația cu fiul ei, însă acesta dă dovadă de tulburări de

comportament și refuză să discute cu mama lui despre problemele pe care le are.

- Problema identificată

În urma analizei cazului identificăm problema comportamentului delicvent al adolescentului și

relația defectuoasă cu ambii părinți divorțați.

- Tema abordată

Tema pe care o abordăm in prezenta lucrare este influența divorțului asupra comportamentului

copilului.

- Divorțul

Divorțul reprezintă modul de desfacere a căsătoriei pe cale judecatorească atunci când, datorită

unor motive temeinice, raporturile dintre soțti sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este

posibilă.

În zilele noastre, divorțul nu mai este un subiect tabuu, devenind în cele mai multe cazuri o

etapă inevitabilă în viața unui om. Motivele divorțului sunt diverse, de la dificultăți legate de

comunicare și intimitate, de echilibrul puterii sau de structura rolurilor maritale, la stabilirea și

menținerea unui nivel satisfacăcător de intimitate psihologică, așteptări nerealiste sau evoluția în

direcții diferite. De asemenea, factori deosebit de importanți ai deciziei de divorț sunt legați de abuzul

sau dependența de alcool, abuz fizic, infidelitate, imaturitate sau probleme de natură sexuală.

Dacă neînțelegerile sunt profunde, de natură cronică și induc în familie un conflict continuu,

vechiul concept de „a ramane impreună de dragul copiilor” este nesustenabil: rezultatele cercetarilor

indică faptul că, pe termen lung, un conflict marital poate fi asociat cu mai multe probleme la nivelul

copiilor familiei decât cu divorțul în sine, majoritatea copiilor fiind capabili să reducă intensitatea

emoțiilor negative asociate despărțirii părinților în cel mult doi ani de la momentul producerii

divorțului.

Divorțul și separarea sunt mult mai puțin traumatice pentru copiii și părinții lor, dacă părinții

sunt capabili să ia decizii împreună cât mai mult timp cu putință.Părinții care nu cad de acord asupra

custodiei și a aranjamentelor referitoare la accesul la copii, tind să interpreteze sentimentele și

comportamentul copiilor lor în așa fel încât să le confirme propriile lor preferințe sau puncte de vedere.

Este foarte posibil ca nici unul din părinți să nu înțeleagă sentimentele dureros de contradictorii ale

copilului, iar următoarele exemple de certuri tipice între părinți indică concluziile conflictuale la care

pot conduce. Sunt adaptate dupa Justice (1975), secția britanică a Comisiei Internaționale a Juriștilor.

1.Rezistența sau refuzul copiilor de a merge în vizită la părintele plecat sunt explicate:

a. de către părintele la care copilul este în îngrijire ca rezultatul fricii, supărării, lipsei de dragoste sau

indiferenței copilului față de părintele plecat sau prin sentimente similare față de noul partener al

părintelui sau față de alți copii existenți; prin vizitetele neregulate, nepunctualitate, eșec în îngrijirea

adecvată a copilului și încercări de a-i folosi ca aliați, spioni, mesageri, etc.

b. de către părintele absent ca rezultatul îndoctrinării de către părintele care are copilul în îngrijire, care

folosește orice ocazie pentru a întoarce copiii împotriva părintelui cu care nu mai trăiesc împreună sau

prin faptul ca aceștia se tem că vor fi pedepsiți sau respinși de către părintele cu care trăiesc dacă vor

manifesta afecțiune și loialitate față de părintele absent.

2.Nerăbdarea copiilor de a merge în vizită la părintele absent este atribuită:

a. de către părintele care-l îngrijește mituirii de către părintele care vizitează, lipsei de disciplină în

timpul vizitelor și faptului că părintele care vizitează îi oferă o atenție neîntreruptă pentru un scurt timp,

nestânjenită de treburile gospodăriei și adesea cu mai mulți bani de cheltuială.

b. de către părintele care vizitează puternicului atașament al copiilor și/sau ușurării de a scăpa de un

părinte (care-l îngrijește) deprimat/ mohorât/ neglijent. (Parkinson. 1993. pag. 62).