Efectele Migrației Părinților asupra Copiilor

Introducere

Se cunoaşte azi destul de bine că migraţia părinţilor are efecte puternice asupra copiilor. Aceste efecte sunt şi pozitive şi negative.

Printre efectele pozitive se pot enumera următoarele:

- rezolvarea unor probleme financiare stringente (dar nu întotdeauna se întâmplă acest lucru);

- un nivel de viaţă mai ridicat.

Printre efectele negative putem remarca:

- o schimbare negativă de comportament, fie prin însingurare (lipsă de comunicare), fie prin abateri disciplinare;

- o scădere a rezultatelor şcolare;

Am ales această temă deoarece fenomenul migraţiei reprezintă o problemă extrem de presantă în ţara noastră. Datorită lipsei locurilor de muncă şi a salariilor mici, mulţi părinţi sunt nevoiţi să-şi abandoneze copiii, lăsându-i în grija bunicilor sau a altor rude, pentru a munci în străinătate. Acest fenomen a creat dezechilibre care demonstrează că suntem puţin pregătiţi, ca ţară, să atenuăm urmările negative ale migraţiei asupra copiilor.

Interesul meu pentru această temă de cercetare se datorează şi faptului că am trecut prin momente grele după plecarea mamei în străinătate.

Cercetarea mea se orientează către elevii de gimnaziu din clasele mari, a VII-a şi a VIII-a. Am redus această cercetare la această categorie de subiecţi deoarece am posibilitatea de condiţionată de aplicare a instrumentelor de cercetare şi de acces la documentele şcolare în cadrul Şcolii Generale Nr. 2 din Uricani. Aici mi s-au oferit posibilităţile optime de cercetare.

Din observaţiile prealabile ştiu că în această instituţie de învăţământ există un număr destul de mare de elevi ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Unii dintre aceştia au trecut deja printr-o dramă familială, devenind inadaptaţi.

Aria şi metodologia cercetării

Cercetarea cu privire la EFECTELE MIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA COPIILOR urmăreşte să surprindă un fenomen extrem de viu şi destul de nou care are un impact social deosebit. Fenomenul de migraţiune a fost cunoscut şi înainte de anii 1990, dar mai mult în plan intern prin dislocarea unor grupuri umane în interes lucrativ. Migraţia internaţională este un fenomen relativ nou pentru români, ca participanţi la acest fenomen, deoarece înainte de anul 1990 cazurile de emigrare din România erau relativ puţine. Ca urmare acestui fapt, fenomenul de dezrădăcinare dar şi multitudinea de aspecte inedite ale vieţii sociale creează situaţii complexe la care trebuie să răspundă o serie de instituţii guvernamentale şi non-guvernamentale.

Metodele şi instrumentele de cercetare

Pentru cercetarea de faţă am folosit atât metode cantitative, cât şi metode calitative.

Ca instrumente am folosit:

Un chestionar sociologic, aplicat pe un număr de 20 de profesori-diriginţi care au în clasele lor elevi ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Un chestionar sociologic aplicat pe un număr de 20 de bunici sau alte rude, cât şi pe părintele rămas singur după emigrarea soţului/soţiei care au în îngrijire copii.

Un interviu aplicat pe un număr de 30 de copii ai căror părinţi (ambii sau unul singur) au plecat la muncă în străinătate.

Un număr de 10 studii de caz.

Documente folosite

Documente din care să rezulte datele statistice ale emigraţiei, documente şcolare cu privire la situaţia elevilor avuţi în obiectivul cercetării.

Ipotezele cercetării

1. Dacă părinţii sunt plecaţi să muncească în străinătate, atunci copiii rămaşi acasă neglijează şcoala şi au tendinţe antisociale.

2. Cu cât părinţii sunt mai mult plecaţi din ţară, cu atât se deteriorează viaţa socială a copiilor.

3. Dacă există un plan de intervenţie asistenţială bine organizat şi realizat profesionist, atunci este posibilă diminuarea efectelor negative ale migraţiei părinţilor asupra copiilor.

Locul desfăşurării cercetării: Şcoala Generală Nr. 2 Uricani

Perioada cercetării: Februarie-martie 2010.

Aspecte teoretice cu privire la migraţiune. Noua epocă a migraţiilor.

Migraţia este unul dintre procesele sociale care au influenţat şi influenţează profund societatea românească actuală, milioane de cetăţeni români având rude ce au avut proiecte mai lungi sau mai scurte de migraţie. Migraţia românească este una dintre principalele migraţii dinspre estul spre vestul continentului, o migraţie foarte dinamică, a cărei abordare necesită o viziune diferenţiată şi complexă. Aceasta oferă un prilej de înţelegere a schimbărilor din Europa şi este un excelent laborator de analiză a migraţiilor contemporane. Interesul pentru studierea migraţiei românilor a sporit de-a lungul anilor, astfel încât în ultima perioadă s-au înmulţit studiile pe această temă, realizate de către cercetători şi doctoranzi din România şi din diverse ţări europene.

Cu toate că sedentarismul a reprezentat o treaptă semnificativă a dezvoltării umanităţii, acesta nu a implicat imobilitatea ca stare de normalitate a socie¬tăţilor complexe. Fiecare etapă istorică şi mai toate civilizaţiile au cunoscut variate forme de mobilitate spaţială; deci migraţia, în variate ipostaze, tinde să fie o constantă a istoriei speciei umane. Cu toată susţinerea pentru ideea de permanenţă istorică a migraţiilor în variate ipostaze credem că aserţiunea că umanitatea a intrat într-o nouă epocă a migraţiilor este întru totul justificată.

Pe de o parte, avem argumentul volumului şi al cuprinderii: creşte numărul migranţilor şi al regiunilor de pe glob implicate în procese de migraţie (fie ca ţări de origine, fie ca ţări de destinaţie). În perioada 1985-1990, populaţia lumii a crescut în medie anuală cu 1,7 %. Creşterea medie anuală a migranţilor a fost de 2,6% (IOM, 2000, p. 5) . La nivel global, numărul migranţilor legali a sporit de la 75 de milioane în 1965 la 192 de milioane (aproximativ 2-3 % din populaţia lumii) în 2005 (IOM, 2000, 2005) . La începutul acestui mileniu numărul migranţilor care nu dispuneau de documente legale de rezidenţă (rezidenţi iregulari sau ilegali) a fost evaluat între 15 şi 30 de milioane, înregistrând o creştere dinamică (ILO, 2004, p. 96) . În prezent, aproximativ 3% din populaţia lumii poate fi considerat migrantă. Tot la argumentul cuprin¬derii, trebuie menţionată reducerea relevanţei distanţei geografice în articularea şi propagarea unor procese de migraţie. În contextul reducerii costurilor, timpului şi a riscurilor implicate de deplasări la distanţe mari una dintre regularităţile/legile migraţiei formulate de Ravenstein la sfârşitul secolului al XlX-lea: „procesele de migraţie se extind treptat respectând logica proxi¬mităţii geografice" tinde să fie treptat infirmată. Aceasta se datorează avansului tehnologic în industriile de transport şi comu¬nicaţii, care facilitează mobilitatea şi comunicarea la distanţă. Se dezvoltă astfel sisteme de migraţie (practici migratorii de durată, instituţionalizate între unităţi geopolitice bine delimitate) aflate la distanţe geografice considerabile, cum ar fi cea între Brazilia şi Japonia.