Elemente de Prevenire și Evitare a Conflictului

Elemente de prevenire şi evitare a conflictelor

Deşi există o multitudine de definiţii pentru ceea ce înseamnă “conflict”, în realizarea acestui proiect am pornit de la definiţia oferită de Friedrich Glasl, conform căruia conflictul reprezintă o interacţiune între agenţi -indivizi, grupuri sau organizaţii - în care cel puţin un agent simte incompatibilităţi între gândirea/ideile/percepţiile/şi/sau sentimentele sale şi cele ale celuilalt agent (sau celorlalţi agenţi) şi resimte acţiunile celuilalt ca pe o limitare (Friedrich Glasl cit. în Mischnick, 2006).

Cauzele care determină apariţia conflictelor sunt diverse. Aşa cum se poate vedea în schema de mai jos preluată din Mischnick, 2006, la baza conflictului vizibil pot sta aspecte latente, de care nici nu suntem conştienţi, de cele mai multe ori. De aceea, este important să facem o analiză mai adâncă şi să înţelegem cauzele primare ale fiecărui conflict. Foarte adesea, importanţa cauzelor specifice se poate modifica pe parcursul conflictului. Spre exemplu, deseori, problemele de natură psihologică nu joacă un rol foarte mare la începutul conflictelor sociale, dar imediat ce conflictul iese din faza latentă, relevanţa lor poate să crească.

Aşadar, posibilitatea apariţiei conflictelor se resimte atunci când oamenii au nevoi, valori, interese diferite. Dintre fazele conflictului, aşa cum sunt descrise de Mischnick, în Transformarea nonviolentă a conflictelor, această situaţie caracterizează etapa pre-conflict. În această fază pot exista tensiuni în relaţiile dintre părţi si posibilitatea apariţiei dorinţei de a evita contactul. Urmează apoi, etapa de confruntare, etapa de criză, etapa de rezolvare şi faza post-conflict. Modelul, prezentat în diagrama de mai jos, este unul ideal, în viaţa de zi cu zi conflictele neurmând o traiectorie lineară. Trecerea de la o fază la alta nu se face lin în mod obligatoriu, unele faze putându-se repeta de mai multe ori sau chiar poate apărea blocarea procesului într-una dintre acestea.

Dinamica conflictului

Situaţia de conflict evoluează sinuos, trecând prin momente alternative de progres şi regres, până când se ajnge la soluţionare. Totuşi, modelul poate fi util deoarece majoritatea conflictelor trec prin faze similare, indiferent de evoluţia lor.

Dintre metodele care ajută la prevenirea situaţiilor de conflict, în lucrarea de faţă ne-am oprit asupra două dintre acestea: ASCULTAREA ACTIVĂ şi EXPRIMAREA ASERTIVĂ. Deşi sunt două noţiuni cunoscute la nivel teoretic, se pare că ele sunt mai dificil de aplicat atunci când ne confruntăm cu situaţii în care astfel de atitudini ar fi în avantajul nostru şi al celorlalţi. Mai mult, cursurile de formare a trainerilor sau, în geneal, a persoanelor care doresc să îşi desfăşoare activitatea în domeniul serviciilor, pun mare accent pe aceste două forme de prevenire a conflictelor, deoarece asimilarea acestor tehnici în comportamentul de zi cu zi contribuie la normalizarea relaţiilor, la crearea unui climat psihosocial relaxat. Aşadar, însuşirea la nivel practic a ceea ce înseamnă ascultare activă şi exprimare asertivă, nu poate decât să optimizeze comunicarea şi să faciliteze depăşirea situaţiilor conflictuale, prevenindu-le.