Emoții transmise prin culori

Emoțiile și sentimentele au fost studiate încă din Antichitate.

De-a lungul timpului, s-au concretizat mai multe definiții ale emoțiilor. Spre exemplu, din punct de vedere etnografic, Benedicte Grima (1992,6) a creat o corespondență între emoții și cultură, afirmând că „emoțiile reprezintă cultura”. O altă perspectivă ne este prezentată de antropologul Niko Besnier (1995, 236). Acesta precizează că multe dintre emoții sunt construite social, depinzând de interacțiunea cu societatea. De asemenea, Ronald de Sousa (1990) și Jon Elster (1996) vorbesc de „raționalitatea emoțiilor”.

Jonathan H. Turner (2007,2) a evidențiat idea conform căreia emoțiile prezintă trei dimensiuni: biologică - sunt prezentate schimbările ce se produc la nivelul sistemului nervos autonom, endocrin, muscular; cognitivă - „emoțiile sunt simțăminte conștiente” în raport cu „propria persoană și obiectele din mediul înconjurător”; culturală - „emoțiile sunt cuvintele și etichetele pe care oamenii le dau anumitor stări fiziologice particulare manifestate”.

În foarte multe contexte, emoțiile au fost și sunt asociate culorilor. O cercetare realizată de către Brent Berlin și Paul Kay (1969, 2-3) scoate în evidență percepția oamenilor asupra culorilor. Pentru proiectarea acestei cercetări, cei doi au luat interviuri cu mai mulți vorbitori nativi din 12 limbi diferite. Analiza lor a luat în calcul inclusiv percepția asupra culorilor în contextul a 78 de limbaje. Rezultatele studiului s-au evidențiat printr-o serie de concluzii:

1. „Toate limbile conțin termeni pentru culorile alb și negru.

2. Dacă o limbă conține trei termeni pentru culori, atunci conține automat unul pentru culoarea roșie.

3. Dacă un limbaj conține patru termeni pentru culori, atunci are termeni fie pentru galben, fie pentru verde (nu și pentru amândouă).

4. Dacă un limbaj conține cinci termeni pentru culori, atunci conține termeni atât pentru galben, cât și pentru verde.

5. Dacă un limbaj conține șase termeni pentru culori, există unul pentru albastru.

6. Dacă un limbaj conține șapte termeni pentru culori, există atunci un termen pentru maro.

7. Dacă un limbaj conține opt sau mai mulți termeni pentru culori, atunci există câte unul pentru roz, violet, portocaliu, gri sau o combinație a acestora” (Reddy, 2001, 4).

Fiecare culoare are o semnificație diferită, în funcție de cultura în care o întâlnim. Roșul, semnifică pentru multe culturi, precum germană, franceză, română, mânia („A văzut roșu în fața ochilor”). Reversul acestei culori reprezintă noroc, fericire și prosperitate. Spre exemplu, în China, miresele poartă, în mod tradițional, rochii de culoare roșie. Negrul sugerează depresia sau pesimismul (de exemplu, în cultura spaniolă). La polul opus, se află rozul ce semnifică optimismul și fericire (spre exemplu, în culturile ucrainiană, britanică și franceză). Pentru britanici, albastrul este asociat cu tristețea, supărarea („Este albastru de supărare”). În cazul germanilor, culoarea galben simbolizează invidia. În alte culturi (spaniolă și engleză), această emoție este reprezentată de culoarea verde.

Așa cum reiese și din ideile prezentate anterior, fiecare culoare este generatoare de emoții.

În cele ce urmează, voi aborda individual principalele culori întâlnite în viața cotidiană și voi prezenta influența lor asupra subconștientului uman: