Eseu pe baza cărții Ghidul Iluminării pentru leneși de Adrian Nuță

Adrian Nuţă reuşeşte prin cartea sa Ghidul iluminării pentru leneşi să prezinte procesul de iluminare într-o maniera accesibilă, pe întelesul tuturor, folosindu-se de exemple din viaţa de zi cu zi. El prezintă iuliminarea ca pe ceva cert, de care nu ai cum să te îndoieşti dacă ajungi la acel nivel. Cu toate că iluminarea necesită diverse practici pentru a putea fi atinsă, ghidul lui Adrian Nuţă prezintă doar modalităţi de a gândi şi de a te raporta la propria persoană în drumul spre iluminare.

Ideile principale ale ghidului sunt aspecte la care cred ca oricine a reflectat măcar o dată în viaţă, dar totuşi aici sunt dezvoltate şi prezentate la un alt nivel care involuntar te face să le analizezi mai mult. Modul lui Nuţă de a prezenta trăiri şi sentimente m-a făcut să ma opresc din citit de câteva ori doar pentru a mă transpune situaţiilor prezentate în carte şi de a judeca totul din punctul meu de vedere.

Cartea porneşte de la ideea că fiecare dintre noi are doua nivele : Sinele şi Eul. Pentru fiecare există un Sine şi un număr infinit de Euri. Sinele este fericirea absolută, este partea pe care o avem în noi din totdeauna dar nu o putem vedea decât prin iluminare. Eul este ceea ce afirmăm ca suntem. Eul se identifică cu un corp, cu o personalitate, un un nume, etc. Eul îl gasim în toate rolurile pe care le avem pe parcursul vieţii. O idee din filosofia indiană prezentată în carte prezintă aceste 2 nivele prin următoarea metafora : “Eul este faţă de Sine ceea ce este valul faţă de ocean. Oceanul poate exista fără valuri, valurile nu pot exista fără ocean. Mai întâi este oceanul, apoi valurile. Mai întâi este Sinele, apoi Eurile. Valul care nu este conştient de natura sa, care nu se cunoaşte, poate crede că este diferit de ocean. De fapt nu este decât o manifestare a oceanului, o expresie particulară pe care, la un moment dat, într-un aici şi acum specific, oceanul o are. Substanţa tuturor valurilor este aceeaşi, deşi ele pot părea, din punctul de vedere al formei, extrem de diferite. Fiecare val poate să spună „Eu”, însă acest Eu, în ultimă instanţă, nu este decât Sinele (oceanul) care a împrumutat simţul identităţii valului.”

După prezentarea fenomenului de identificare, cartea prezintă detaliat ideile care stau la baza iluminării. Primul pas este deci să nu ne identificăm cu corpul în care ne regăsim, apoi să învăţam să iubim necondiţionat, să nu avem inhibiţii, să nu îi lăsăm pe alţii să ne controleze stările dar nici fericirea, să acceptăm parerile celorlalţi fără să le lăsăm să ne afecteze, fie ele pozitive sau negative şi în final să ne trezim la propria natură (iluminare).