Eul și Personalitatea

Personalitatea e darul cel mai de pret pe care omul si-l poate oferi lui insusi prin autocunoastere si vointa de autodepasire, prin efort propriu si cu sprijinul factorilor educationali."Spun si magii, spun si regii ca din cate-n lume avem, personalitatea e binele suprem"scria Goethe in opera Faust.

“A atribui cuiva identitate inseamna a afirma ca acel om are constiinta" afirma Henri Ey in lucrarea “Constiinta". O astfel de calitate apare in procesul de comunicare intersubiectiva. “Se numeste personalitate individul care inceteaza de a se numi doar atat pentru a se defini ca persoana iar fiinta sa si ceea ce ajunge sa asimileze psihologic conjugandu-se in modurile caracteristice ale proprietatii de sine."

In "Dictionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definita astfel: “(...) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de o alta persoana."

Pentru sociologie personalitatea este “expresia socioculturala a individualitatii umane." (“Dictionar de Sociologie" - coord. C. Zamfir, L. Vlasceanu)

Intre nenumaratele definitii ale personalitatii, G. W. Allport da propria definitie in lucrarea “Structura si dezvoltarea personalitatii", incercand cum spune “(...) nu sa definim obiectul in functie de metodele noastre imperfecte". “Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic."

Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud (1856 - 1939), ca o modalitate de a explora continutul si mecanismele vietii mentale umane. Pregatirea sa l-a facut sa aprecieze importanta factorilor biologici (natura) si a experientei sociale (educatia) pentru dezvoltarea si mentinerea personalitatii umane.Freud credea ca exista necesitati umane universale care ajuta la ghidarea si modelarea comportamentului uman. Unul este eros “instictul vetii", nevoia oamenilor de a stabili legaturi intre ei si altul este thanatos “instinctul mortii", baza inclinatiei agresive.

Personalitatea e vazuta sub aspect dinamic, adica miscarea "energiei psihice", a libido-ului intre cele trei instante psihice. Personalitatea umana se dezvolta printr-o serie de stadii succesive, universale cu substrat biologic si legate de varsta pe care Freud le-a numit “stadiile dezvoltarii psiho-sexuale".

In perimetrul cercetarii psihologice s-au conturat mai multe teorii ale personalitatii dintre care surprindem sintetic esafodajul ideatic al catorva:

Orientarea psihometrica inseamna studiul trasaturilor exprimabile sub forma unor liste de atribute ce caracterizeaza persoana in cadrul unei situatii. Au fost dezvoltate un numar mare de tehnici si instrumente de masura: scale, chestionare etc.

Necesitatea abordarii experimentaliste a personalitatii a fost formulata de Stanford (1963) astfel: „Studiul personalitatii este studiul modului in care oamenii difera pe un registru foarte intins in ceea ce au invatat: fiecare persoana deci este unica, dar toti au invatat in concordanta cu aceleasi legi generale." Au fost abordate indeosebi procesele de invatare, procesele perceptiei si procesele de cunoastere superioare.

Ideea ca personalitatea poate fi inteleasa numai luand in considerare si contextul social in care traieste individul, si numai comparand indivizii apartinand unor populatii si culturi diferite (Mead, Linton) face obiectul orientarii sociologico - antropologica. Procesul de socializare e un