Expertiza psiho-judiciară - importanța în descoperirea infracțiunilor

Expertiza psiho-judiciară (EPJ). Inportanța în descoperirea infracțiunilor

“Efectuarea expertizei psihologic-judiciare este o verigă

care asigură stabilirea circumstanţelor de importanţă juridică

cu conţinut obiectiv, în baza cărora poate fi realizată

o calificare corectă a evenimentului juridic,

deci şi respectarea dreptului subiectului.

T.V. Sachnova, Osnovy sudebno-psichologiceskoj

expertizy po grazdanskim delam, 1997”.

1. Constituirea şi afirmarea expertizei psihologic-judiciare

Expertiza psihologic-judiciară actualmente are statut de domeniu aplicat autonom al psihologiei în general şi al psihologiei judiciare în particular. În dezvoltarea acestui institut juridic pot fi remarcate cîteva perioade.

Prima jumătate a secolului XIX. Deşi psihologia înca nu avea statut de domeniu ştiinţific, tendinţa de aplicare practică a cunoştinţelor despre sistemul psihic uman începuse să se afirme. C. Lavater (1751-1801) elaborează teoria despre fizionomie (fiziognomica), încercînd să explice dependenţa dintre calităţile exteriorului şi cele interne. Tot în aceeaşi perioadă apare şi un curent psihologic de stabilire a caracterului şi trăsăturilor de personalitate pe baza reliefului exterior al craniului - frenologia. Iniţial această teorie a fost promovată de Fr. J. Gall (1758-1828), care a elaborat o hartă a creierului, indicînd zonele şi funcţiile lor. După părerea lui Gall, deoarece dezoltarea scoarţei cerebrale şi a creierului influenţează forma craniului, cercetarea celui din urmă ar putea să ofere date despre aptitudinile individului uman. La această teorie a aderat mai tîrziu şi C. Lombroso, care a emis ideea despre decodificarea calităţilor psihice dezoltate sau atrofiate după forma craniului. Teoria frenologică s-a bucurat de popularitate în prima jumătate a secolului XIX. Tot de această perioadă ţin încercarile de diagnosticare a comportamentului infractorului prin aplicarea metodei observaţiei. Prin înregistrarea şi decidificarea mimicii, gesturilor, altor conduite expresive, manifestate de către inculpat în timpul dezbaterilor judecătoreşti, psihologii cercetau schimbările pe care le produc acţiunile din timpul judecăţii în comportamentul subiectului şi explicau semnificaţia lor. Aşadar, primele investigaţii practice au avut drept scop şi studiul personalităţii infractoriale, reliefînd un început al expertizei psihologic-judiciare.

În cea de a doua jumătate a secolului XIX - începutul secolului XX are loc dezvoltarea şi afirmarea psihologiei în calitate de ştiinţă autonomă. Sînt realizate un şir de cercetări empirice care pot fi considerate pe drept cuvînt expertize psihologice ale fenomenului criminalităţii, ale mărturiei, victimei. Ele sînt legate de numele lui A. Binet, W. Stern, C. Marbe. Cel din urmă se referă şi la utilizarea expertizei psihologic judiciare în procesul civil. În Rusia V. M. Bechterev crează în 1902 la Sankt Peterburg Institutul de Psihoneurologie, unde pentru prima dată se ţine un curs de expertiză psihologic-judiciară, este studiată experienţa cercetătorilor din alte ţări în acest domeniu. Pe parcursul secolului XX expertiza psihologic-judiciară s-a afirmat în ţările lumii.

În Uniunea Sovietică expertiza psihologic-judiciară a avut o soartă tragică. Din cauze obiective: sporire neîntemeiată a competenţelor expertului-psiholog, pînă la momentul că acesta îsi asuma dreptul de a decide asupra învinuirii sau a caracterului depoziţiilor; dar şi subiective - negarea unui şir de discipline ştiinţifice şi etichetarea lor cu calificativul “burgheze”, expertiza psihologic-judiciarî este interzisă. Acest institut este revigorat doar în 1968.

Astăzi expertiza psihologic-judiciară are un statut înalt în procesul penal şi civil în majoritatea ţărilor din lume. Ea şi-a format cadrul său conceptual, metodologic, a adaptat metodele psihologice cerinţelor cercetării juridice. Concluziile expertului-psiholog sînt recunoscute în calitate de probe. În diverse state din lume, Austria, Cehia, Germania, Polonia, Slovacia, Suedia, Ungaria, expertiza psihologic-judiciară se realizează nu numai în procesul penal, ci şi în cel civil. Expertiza este aplicată în judecarea litigiilor cu diverse subiecte: declararea capacităţii de exerciţiu limitate sau a incapacităţii totale, adoptarea înfierii, litigiile provocate de transmiterea dreptului de proprietate sau mai larg, de certificarea greşită a unor documente de transmitere şi altele.

În Republica Moldova expertiza psihologic-judiciară nu se bucură înca de popularitate. Cauzele sînt diverse, constînd atît în lipsa unor laboratoare specializate şi birouri, unde ar putea fi solicitaţi experţii-psihologi, cît şi în cunoştinţele psihologice limitate ale specialiştilor din organele de anchetă şi a judecătorilor. Sperăm că aceste dificultăţi de moment vor fi depăşite, pentru ca utilizarea expertizei psihologic-judiciare să devină o necesitate şi o cerinţă a efectuării justiţiei.

2. Notiuni generale despre EPJ în procedura penală şi civilă: obiecte şi obiective, importanţă

Noţiunea de expertiză psihologic-judiciară nu este prevăzută în legislaţia procesual-penală şi procesual-civilă. Ea este o parte componentă a unei noţiuni mai largi, cea de expertiză judiciară. În literatură această noţiune cunoaşte mai multe accepţiuni:

• de cercetare specială;

• de acţiune procesuală.

Realizarea expertizei judiciare este reglamentată de legislaţia cu privire la procedura penală.

“Articolul 142 . Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea expertizei

(1) Expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sînt necesare cunoştinţe speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meşteşugului. Posedarea unor asemenea cunoştinţe speciale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, precum şi din oficiu de către organul de urmărire penală.

(2) Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sînt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. Raportul expertului care a efectuat expertiza la cererea părţilor se prezintă organului de urmărire penală, se anexează la materialele cauzei penale şi urmează a fi apreciată o dată cu alte probe.

(3) În calitate de expert poate fi numită orice persoană care posedă cunoştinţe necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstanţele apărute în legătură cu cauza penală şi pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală. Fiecare dintre părţi are dreptul să recomande un expert pentru a participa la efectuarea expertizei”.

“Articolul 144. Procedura dispunerii expertizei

(1) Considerînd că este necesară efectuarea expertizei, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, iar instanţa de judecată, prin încheiere, dispune efectuarea expertizei. În ordonanţă sau în încheiere se indică: cine a iniţiat numirea expertizei; temeiurile pentru care se dispune expertiza; obiectele, documentele şi alte materiale prezentate expertului cu menţiunea cînd şi în ce împrejurari au fost descoperite şi ridicate; întrebarile formulate expertului; denumirea instituţiei de expertiză, numele şi prenumele persoanei căreia i se pune în sarcină efectuarea expertizei.

(2) Ordonanţa sau încheierea de dispunere a expertizei este obligatorie pentru instituţia sau persoana abilitată să efectueze expertize.

(3) La efectuarea expertizei din iniţiativă şi pe contul propriu al părţilor, expertului i se remite lista întrebarilor, obiectele şi materialele de care dispun părţile sau sînt prezentate, la cererea lor, de către organul de urmărire penală. Despre aceasta se întocmeste un proces-verbal”.

Expertiza psihologică judiciară contribuie la diminuarea riscului unei erori judiciare în calificarea acţiunilor subiectului, a comportamentului impus de o situaţie afectiv tensionată, de neconştientizarea motivului şi caracterului acţiunilor săvârşite. Sarcina principală a expertizei psihologice judiciare este de a ajuta organele de judecată şi de urmărire penală în cercetarea problemelor specifice cu conţinut psihologic importante pentru rezolvarea cazurilor penale şi civile; de a obţine informaţii obiective, aprecieri nepărtinitoare şi principiale, importante pentru analiza situaţiei.

Competenţele expertizei psihologice judiciare sunt următoarele:

• Stabilirea particularităţilor psihologice individuale ale persoanelor participante la procesul penal (inculpat, victimă, martor) care ar fi putut să influenţeze esenţial comportamentul lor într-o situaţie extremală sau psihotraumatizantă:

• nivelul dezvoltării intelectuale;

• prezenţa anumitor stări psihofiziologice (anxietate, sugestibilitate înalta, impulsivitate etc.) care pot influenţa considerabil comportamentul şi mărturiile depuse.

• Diagnosticul stărilor de tensiune psihică nepatologică (anxietate, fobie, stres, afect etc.), care au cauzat comiterea crimei, comportamentul inadecvat manifestat în situaţii extreme etc.

• Evaluarea sferei motivaţionale a personalităţii, a tendinţelor care au stimulat săvârşirea faptelor criminale.