Factori Determinanți în Coeziunea Grupului Militar

A intra în Armata Română nu înseamnă doar a-ţi defini personalitatea, a te maturiza, a-ţi întări trupul şi spiritul, nu doar a-ţi face datoria faţă de patrie, ci înseamnă o multitudine de oportunităţi şi posibilităţi pe care ţi le oferă profesia militară.

În primul rând, ceea ce îşi doreşte orice tânăr aflat în momentul crucial al alegerii drumului în viaţă: educaţie, o bună pregătire profesională, un loc de muncă, posibilitatea de afirmare şi de construire a unei cariere, un trai decent, garantat de venitul sigur şi de măsurile de protecţie socială.

Experienţa de viaţă şi profesională pe care o poţi dobândi în armată, cu greu poate fi acumulată într-un alt domeniu. Şi nu este dată doar de provocările trăite în misiunile din ţară şi străinătate, de numeroasele ocazii de a călători, de a vizita locuri noi şi de a cunoaşte noi culturi, dar şi de numeroasele contacte umane, de viaţa în colectivitate şi lucrul în echipă, de prieteniile noi şi solide bazate pe camaraderie şi solidaritate umană. Toate acestea duc aventura şi ineditul în viaţa oricărui tânăr dornic de a-şi depăşi limitele şi de a trăi viaţa din plin.

Pornind de la acest subiect vor fi purtate discuţiile la Biroul informare – recrutare al Armatei Române dacă te prezinţi pentru a afla informaţii legate de un posibil loc de muncă. Motivele pentru care tinerii aleg un drum în cariera militară sunt multe, dar majoritatea acestora caută stabilitate, un stil de viaţă activ, un mod de a-şi arăta loialitatea faţă de ţară, etc.

Armata Românǎ este formată din trei categorii de arme: forţele terestre, forţele aeriene şi forţele navale, aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naţionale. Pe timp de război, preşedintele României este comandatul suprem al Forţelor Armatei.

În ultimele două decenii, cercetările din domeniul psihologiei managerial-organizaţionale s-au axat pe descoperirea unor modalităţi de creştere a eficienţei organizaţionale prin îmbunătăţirea practicilor de selecţie, formare, dezvoltare şi motivare a resursei umane. Au fost abandonate teoriile care considerau că eficienţa este determinată, în principal, de potenţialul psiho - aptitudinal al angajaţilor şi de retribuirea corespunzătoare a acestora.

În căutarea formulei optime de management, s-a pus întrebarea dacă, odată descoperit un algoritm managerial bun, acesta poate fi generalizat în toate organizaţiile sau, dacă acest algoritm trebuie adaptat caracteristicilor fiecărei organizaţii. Studiile au demonstrat că nu există un algoritm universal valabil, deoarece succesul practicilor manageriale este dependent de o multitudine de factori particulari din organizaţie, care alcătuiesc ceea ce mulţi autori denumesc climat psihologic (Arthur, 1994; D’Arcimoles, 1997; Guest, Hoque, 1994; Hoque, 1999). În zilele noastre, climatul psihologic devine un barometru extrem de important al organizaţiilor în care se pune un accent deosebit pe eficienţă. Cunoaşterea caracteristicilor climatului psihologic din organizaţie permite realizarea şi adoptarea unei strategii adecvate pentru intervenţia ameliorativă, în sensul optimizării structurale şi funcţionale a acesteia.

Grupul, o dată constituit, nu rămâne static, ci, dimpotrivă, începe să funcţioneze, să se centreze pe realizarea scopurilor, să desfăşoare anumite activităţi. Cu alte cuvinte, grupul, este supus evoluţiei, schimbări, dinamicii.

Gabriel Dulea (2008) consideră că fiind dată ireductibilitatea grupului militar şi a fenomenelor caracteristice acestuia la suma indivizilor care îl compun şi la fenomenele psihoindividuale caracteristice acestora, fenomenele psihosociale din cadrul grupului constituindu-se la un nivel calitativ deosebit în raport cu calităţile elementelor constituente, putem considera grupul militar de tip „subunitate” ca un sistem cibernetic deschis.

Analiza atentă a grupului militar, a specificului său în raport cu alte grupuri sociale este determinată de faptul că în microgrupul militar (grupă, pluton) au loc totalitatea raporturilor formale şi informale, că aici se asigură nemijlocit formarea calităţilor morale şi de luptă, se dezvoltă rezistenţa fizică şi psihică, se învaţă mânuirea armamentului şi a tehnicii.