Factorii psihologici implicați în sănătate și boală

Semnificatia psihologiei sanatatii

Psihologia sanatatii este o ramura relativ noua a psihologiei, aflandu-se la hotarul a 2 disciplini: medicina si psihologia. Premisele care au dus la formarea acestui domeniu: aparitia bolilor-cancerul, boli cardiovasculare, consum de alcool si grog etc.; s-a observat ca bolile consultate de medici nu se datoreaza patologiei de organ, ci unor tulburari fiziologice fara baza organica; s-a constatat ca mortalitatea se datoreaza stilului de viata. Mai simplu spus, psihologia sanatatii apare ca o simbioza dintre 2 stiinte, cu scopul de a mentine sanatatea, preventia si tratementul bolilor, la fel si imbunatatirea politicilor de promovare a sanatatii.

In ultimul timp, tot mai multe boli au la baza cauze psihologice: stresul, emotii negative, conflicte interne.

Felul de a fi al fiecaruia dintre noi are un impact semnificativ asupra oricarei activitati pe care o desfasuram, atat in ceea ce priveste decizia de a ne angaja in respectiva activitate, cat si in privinta modului specific de desfasurare a actiunii. in urma studierii factorilor psihologici (cum ar fi asumarea unor comportamente de risc pentru sanatate, relatia dintre pacient si echipa medicala etc.) ce influenteaza aderenta la recomandarile medicale, putem intelege mai bine anumite reactii ale persoanelor and anumite boli si putem optimiza tratamentul si ingrijirea medicala. De asemenea, prin cunoasterea influentei acestor aspecte psihologice asupra debutului si evolutiei diferitelor tulburari somatice, putem preveni aparitia complicatiilor sau a bolilor asociate.

Factorii psihologici implicati in sanatate si boala se refera la aspecte diferite ale vietii noastre: afectivitate, comportament, convingeri si atitudini, modalitati de adaptare, motitie. Reactiile emotionale negative, precum anxietatea, depresia, furia, ne afecteaza capacitatea de a intelege si respecta recomandarile medicale, de a ne ingriji sau de a avea performante la locul de munca. Spre exemplu, persoanele care au tendinta de a reactiona la stres prin furie, iritare, agresivitate, prezinta un risc mai crescut pentru aparitia bolilor cardiovasculare, in vreme ce persoanele care se simt neajutorate, lipsite de speranta sau isi reprima sentimentele, au un risc crescut pentru cancer. De asemenea, in perioadele de stres se intensifica frecventa fumatului, a consumului de alcool si alimentatia compulsiva (binge-eating).

Starile emotionale pot fi identificate si definite aproape intotdeauna, adica stim, de cele mai multe ori, ceea ce simtim. Uneori, chiar si cei din jur isi dau seama de acest lucru. De exemplu, o persoana depresiva interactioneaza mai putin cu alte persoane, evita sau renunta sa faca activitati care altadata ii produceau placere. Pe de alta parte insa, nu suntem intotdeauna constienti de ceea ce gandim si nici de felul in care gandurile noastre influenteaza ceea ce simtim sau facem. Modul in care ne comportam depinde foarte mult de ceea ce gandim despre o anumita situatie, despre o persoana sau despre noi insine, adica de eluarile si judecatile pe care le facem.

Gandurile sunt, in esenta, toate prelucrarile de informatie despre noi, ceilalti sau lume in general. Ne diferentiem de ceilalti prin felul in care aratam sau ne comportam, prin experiente diferite de viata, dar mai ales prin modul in care gandim, evaluam si interpretam aceeasi realitate. Unii dintre factorii psihologici implicati in reactia noastra la sanatate si boala sunt autoeficacitatea, locusul de control, stima de sine, reprezentarile mentale ale bolii. Pe de alta parte insa, si conditiile medicale, (boli, tratament, etc.) au impact asupra manifestarii anumitor variabile psihologice. Astfel, in cazul persistentei unui dezechilibru glicemic la persoanele cu diabet zaharat se constata reducerea stimei de sine si a sentimentului de control si o perceptie crescuta a propriei vulnerabilitati. Data fiind influenta acestor faclori psihologici asupra reactiei la boala, in continuare vom analiza: autoeficacitatea, locusul de control, stima de sine, robustetea, sentimentul de coerenta, optimismul.

Diferite linii de cercetare au relevat existenta mai multor factori psihologici cu efect motitional asupra actiunilor omului, insa doar cativa determinanti ai comportamentului au primit o confirmare consistenta in urma studiilor efectuate. Unul dintre acesti factori este autoeficacitatea.

Autoeficacitatea

Autoeficacitatea - se refera la convingerea unei persoane in posibilitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive, motivationale necesare pentru indeplinirea cu succes a sarcinilor (A. Bandura). Persoanele cu autoeficacitate inalta isi focalizeaza atentia spre propria persoana, fiind preocupate de inabilitatea lor de a face fata situatiei. La fel, ele vor cauta diferite cai de a exercita control asupra mediului si de a obtine performantele dorite. Pe de alta parte, persoanele care se considera ineficace tind sa-si limiteze comportamentele de initiere si implicare in sarcini.

Aceasta anticipare a eficacitatii personale determina probabilitatea ca un comportament sa fie initial, determinat de efortul ce va fi depus pentru indeplinirea sarcinii date si timpul cat va fi mentinut acest efort, in pofida eventualelor obstacole sau din potriva referitoare la justetea actiunii proprii. Persoanele care se percep ca avind un grad inalt de eficacitate vor depune suficient efort care, daca este bine controlat, determina succesul unei actiuni, in timp ce persoanele cu un nivel scazut al perceptiei propriei eficacitati au tendinta de a inceta prematur depunerea de efort, actiunea soldandu-se cu un esec.

Aplicabilitatea conceptului de autoeficacitate se dovedeste cu precadere in boala cronica, care presupune un efort constant si continuu de adaptare din partea individului. Autoeficacitatea, sau perceperea propriei competente, influenteaza luarea deciziilor, afecteaza motitia si determina comportamente. O persoana avind o autoeficacitate crescuta alege anumite sarcini, isi ia doza de efort si se concentreaza pe gasirea de solutii pentru rezolrea problemei cu care se confrunta.

Autoeficacitatea este o atitudine specifica si este relationata de cele mai multe ori de comportamente concrete (a face activitate fizica, a manca rational, a invata pentru un examen etc.). Succesul in desfasurarea acestor activitati, obtinut in mod repetat, poate determina generalizarea autoeficacitatii si asupra altor comportamente sau aspecte ale vietii individului. In cazul bolilor cronice, controlul bolii si prevenirea complicatiilor presupun din partea persoanei adoptarea unui numar crescut de comportamente, unele dintre ele fiind foarte diferite de cele de dinaintea bolii sau de cele ale membrilor familiei, ca de exemplu, in diabet, cantarirea cantitatii de alimente, ajustarea dozelor de insulina la cantitatea de hidrati de carbon etc. Toate aceste actiuni consuma timp, energie, resurse financiare. O persoana cu diabet sau obezitate care se considera eficace se angajeaza in actiuni de monitorizare a glicemiei sau greutatii, persista in incercarile de a atinge controlul glicemic etc, chiar daca intampina unele dificultati. Anticiparea succesului acestor actiuni si convingerea ca este capabila sa le indeplineasca, determina intentiile de actiune si persistenta in depasirea obstacolelor. Pe de alta parte, persoanele neincrezatoare in capacitatile proprii se vor implica mai putin in rezolvarea unei probleme, pentru ca vor considera obstacolele prea mari si esecul inevitabil.