Fobia socială

Fobia socială reprezintă teama resimțită într-una sau mai multe situații sociale. Dintre acestea se menționează: susținerea unui discurs în fața unui public, întâlnirea unor persoane noi, participarea la petreceri, stabilirea unei întâlniri, consumul de alimente și băuturi în public, folosirea toaletelor publice, cererea de informații de la autorități, discuțiile în contradictoriu cu alții. Sunt două forme a tulburării, ”fobie socială discretă” sau ”de performanță” în cazul în care persoanele se tem de expunerea la doar una sau două situații sociale și cea de-a doua formă: fobie socială ”generalizată” în cazul clienților care se tem de mai multe situații sociale.

În cazul fobiei sociale, temerile și preocupările persoanei sunt centrate pe performanța socială - indiferent dacă este o prezentare foarte importantă sau o simplă discuție la vestiare.

Persoanelor cu acest tip de tulburare le este teamă să nu acționeze în așa fel încât alții să aibă o impresie negativă despre ei. Sunt foarte sensibile la teama că se vor face de râs ori că anxietatea lor va deveni vizibilă și vor fi judecate pentru acest lucru.

În general, fobia socială este însoțită de simptome fizice precum: palpitații, tremor, transpirație, tensiune musculară, disconfort gastrointestinal, senzație de uscat în gât, frisoane sau valuri de căldură și dureri de cap, iar în unele cazuri se poate ajunge și la atacul de panică.

Anxietatea socială afectează gândirea, dispoziția și comportamentul. Totodată, comportamentele disfuncționale mențin tulburarea și creează la rândul lor o serie de probleme: abandon școlar sau pierderea locului de muncă, dificultăți în a începe și a mentine o relație intimă, dificultăți în dezvoltarea unei cariere profesionale etc. Datele statistice arată că, peste 50% dintre persoanele cu fobie socială nu reușesc să absolve liceul, 70% dintre aceștia au un statut social sub mediu și 20% ajung să aibă nevoie de ajutor social. Mai mult de 50% dintre persoanele cu fobie socială nu au partener, sunt divorțate ori s-au separat de partener.

Pe baza experienței timpurii, persoanele cu anxietate socială dezvoltă o serie de credințe legate de sine și de ceilalți; aceste credințe pot fi împărțite în trei categorii: standarde excesiv de înalte pentru performanța socială; credințe privind consecințele unui anumit comportament social; credințe legate de sine.

Aceste credințe determină persoana să interpreteze situațiile sociale (întâlniri, mers la restaurant, susținut un interviu etc.) ca fiind "periculoase", și să prezică eșecul în context social.

Încă dinainte de intrarea într-o situație socială, persoanele cu acest tip de anxietate prezintă îngrijorări și stări de teamă cu privire la modul în care se vor comporta sau/și vor fi percepute de ceilalți. Scenariile negative pot să apară chiar cu câteva zile înaintea situației sociale, crescând anxietatea (anxietate anticipatorie) și determinând persoana să devină foarte atentă la ce se întâmplă în corpul ei precum și la modul în care este percepută de ceilalți (anxietate hipervigilentă).

Persoanele cu fobie socială prezintă o serie de comportamente de evitare și asigurare, care scad pe moment anxietatea, însă mențin, pe termen lung, credințele disfuncționale (evită să vorbească în public, evită situațiile în care pot fi în centrul atenției, evită să intre în contact cu persoane noi/necunoscute etc.). Evitarea situațiilor sociale conduce, totodată, la scăderea abilităților sociale, prin absența exersării acestora (abilități de comunicare, asertivitate, ascultare activă, stabilirea contactului vizual etc.). Sentimentele de inferioritate și stimă de sine scăzută par să fie la rădacina acestei tulburări.

Fobia socială este de două ori mai frecventă în cazul femeilor decât al bărbaților. În schimb, bărbații sunt mai dispuși să ceară ajutor în rezolvarea acestor probleme decât femeile. De obicei, fobia socială se instalează în adolescența timpurie, dar sunt cazuri în care se instalează și mai târziu.

Fobia socială nu este sinonimă cu timiditatea, însă este o formă extremă a timidității. Persoanelor timide nu le este teamă că vor fi umilite sau puse într-o situație penibilă, iar timiditatea nu le împiedică să își desfășoare în mod normal activitățile zilnice. Potrivit unui studiu efectuat de cercetători ai Institutului Național pentru Sănătate Mintală din Maryland (Statele Unite) și publicat în revista de specialitate Pediatrics, fobia socială apare și în absența timidității, iar timiditatea apare și fără fobie socială. Mai mult, cele două apar mai degrabă izolat decât împreună.

Timiditatea este definită ca "inhibiție comportamentală" și ține de temperamentul individului. Atunci când întâlnesc situații sau persoane noi, persoanele timide sunt uneori reticente, neliniștite sau "rușinoase", însă pot trece de sentimentul de discomfort și se adaptează bine mediului. Fobia socială, pe de altă parte, este o tulburare de anxietate care produce dizabilitate, deoarece afectează viața persoanei pe plan social, profesional etc. O persoană cu anxietate socială va suporta cu greu situații în care anticipează că va fi evaluat, chiar în viața de zi cu zi. În consecință, pentru a evita emoțiile intens negative pe care le resimte în situații sociale, va evita pe cât posibil și va găsi justificări pentru neimplicarea sa.

Cu alte cuvinte, persoanele cu fobie socială au sentimentul că fiecare interacțiune socială are caracter evaluativ; își evaluează comportamentul ca fiind neadecvat și cei din jur vor avea o părere negativă despre ei; sunt convinși de faptul că în situații sociale există forme de comportament corecte și incorecte; într-o măsura exagerată sunt preocupate de ceea ce se întâmplă cu ei pe plan subiectiv și sunt atenți doar într-o măsură mica la conversație; încearcă să se conformeze unor standarde presupuse în loc să fie ei înșiși; au tendința de a se adapta la ceea ce spun și fac alții în loc să aibă inițiativă și să facă propuneri; în caz de insucces identifică sursa în propria persoană, iar în caz de succes e considerată externă; își reamintesc mai ușor eșecurile, greutățile decât succesele; se judecă pe sine mai negativ decât o fac alții.

Ca multe alte tulburări de sănătate mentală, fobia socială este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori sociali, biologici și psihologici.

Cauze sociale sau de mediu. Unii cercetători și psihologi consideră că anxietatea socială este de fapt un comportament învățat, cu alte cuvinte se poate dezvolta în urma observării și interacțiunii cu persoane care au această problemă. Ar putea exista o asociere între părinții care sunt supraprotectivi, care încearcă să controleze totul și anxietatea socială. De multe ori astfel de părinți nu-și dau seama de problema copilului lor pentru că ei înșiși au această problemă și li se pare a fi ceva normal.

De asemenea, se pare că anumite evenimente critice din copilărie îi pot predispune pe oameni să dezvolte fobie socială. De exemplu, unele studii au arătat că 40 - 50% din persoanele cu fobie socială își pot aduce aminte de unul sau mai multe evenimente sociale traumatice - de exemplu să fii umilit în public, să fii tachinat sau agresat de colegi, să fii abandonat de persoane importante. Alte studii au găsit o legătură între prezența unor evenimente negative majore precum divorțul părinților, violență în familie, probleme psihice ale părinților, abuzuri fizice sau sexuale și riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate sau depresie în general.

Cauze psihologice. Printre factorii psihologici se numără existența unei traume emoționale sau psihologice avută în copilărie sau lipsa unei relații