Funcțiile familiei. Familii funcționale și familii disfuncționale

Cea mai veche, răspândită și cea mai stabilă formă de comunitate umană, familia, este instituția creată de om de-a lungul existenței sale social-istorice, între membrii căreia există o serie de relații (biologice, spiritual-afective, moral-juridice). Caracterul său perpetuu îi stabilește aceste caracteristici de-a lungul istoriei și o definește ca celulă primordială în coagularea societății prin funcțiile continuității biologice și culturale a acesteia, transmiterea pozițiilor sociale, satisfacerea nevoilor emoționale și de integrare socială a membrilor ei.

Caracteristici comune conduc la definirea în mod obișnuit a familiei ca “grup de persoane unite prin căsătorie sau rudenie, care au o viață comună bazată pe sentimente, aspirații și interese comune.”

Familia este un grup social cu bază biologică sau socială, a cărei trăsătură fundamentală constă în identitatea substanțială a membrilor săi. Termenul de identitate substanțială se referă atât la relațiile de sânge stabilite între membrii unui grup familial (consubstanțialitatea fizică, tradusă în consangvinitate), cât și la împărtășirea unei aceleiași „substanțe” morale, culturale, religioase, etice etc., așadar la conturarea unei identități complexe. Un al doilea reper fundamental al familiei ca obiect al reflexiei sociologice este finalitatea. Din acest punct de vedere, completăm definiția familiei distingând-o ca grup a cărui finalitate constă în preluarea, păstrarea, sporirea și transmiterea unui patrimoniu genetic (biologic), economic (avere mobilă și bunuri imobile), moral (norme și valori), religios (ritualuri și credințe), cultural (tradiții și cutume) și social-identitar (patronimul ca semn al unei identități sociale legitime).

Unul dintre cele mai importante aspecte ale familiei ca grup social care creează spațiul în care iau naștere, se conturează și se clădesc membri ai societății, este punctat de conceptul următor: ,,Familia este matricea genetică în care se plămădesc modelele primelor relații umane, primelor relații cu sexul opus, primelor comunicări și atitudini fundamentale față de semeni și față de viață.”

Funcțiile familiei

Spre deosebire de alte grupuri sociale, familia îndeplinește numeroase funcții pe care acestea nu le pot satisface, departajându-se de acestea și prin care capătă specificitate, durabilitate și universalitate ca formă de comunitate.

H. Stahl clasifică funcțiile familiei în două mari grupuri: funcții interne, care să asigure securitatea și afecțiunea membrilor săi, și funcții externe, care contribuie la integrarea membrilor în societate.

În relație cu schimbările culturale și de civilizație ale societății, funcțiile familiei sunt supuse modificărilor în timp. Funcțiile majore generale ale familiei, deși sub aspectul practic al realizării lor pot varia de-a lungul istoriei, se disting în asigurarea confortului prin satisfacerea nevoilor membrilor familiei și creșterea noilor generații. Cu toate acestea, se pot delimita, teoretic, mai multe funcții ale acesteia în contextul societății actuale.