Gândirea critică

Definitie:

Gândirea se definește ca fiind procesul cognitiv de însemnătate centrală în reflectarea realului care, prin intermediul abstractizării și generalizării coordonate în acțiuni mentale, extrage și prelucrează informații despre relațiile categoriale și determinative în forma conceptelor,judecăților și raționamentelor.

Capacitate esențială într-o societate deschisă și democratică (tinerii trebuie să fie capabili să rezolve probleme dificile,să examineze critic condițiile, să cântărească alternativele și să ia decizii în cunostință de cauză)

Gândirea critică implică procese de gândire complexe, care încep cu informațiile și se termină cu luarea deciziilor.

A lua idei.

A le examina implicațiile.

A le pune in balanță cu alte puncte de vedere.

A construi un sistem de argumentare care să le dea consistență.

Caracteristicile gândirii critice:

Condiție și modalitate de realizarea a învățării eficiente, cu rol esențial în dezvoltarea personalității individului, gândirea critică se caracterizează prin:

Formularea de către elevi a unor păreri personale ,eventual originale;

Alegerea rațională a soluțiilor optime din multitudinea celor posibile;

Rezolvarea eficientă a problemelor în timp optim;

Necesitatea gândirii critice:

Pentru că învățătorii, urmăresc să formeze oameni cu putere de decizie,oameni cu idei proprii, trebuie să pună accent pe dezvoltarea gândirii critice la elevi. Gândirea critică îi învață pe pe copii să emită și să susțină propriile idei. Satisfacția învățătorilor, a oamenilor de la catedră, nu constă în a vedea că elevul/copilul a reprodus lecția citită ci în a-i pune în evidența talentul de a-și realiza propria compunere, propriul punct de vedere.

Toți copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă pot contribui la elucitarea situației necunoscute, spunându-și părerile. Ei trebuie să invețe și să aștepte.

Pentru cei ce gandesc critic, a intelege informatua inseamna, mai degraba, inceputul decit sfirsitul invatarii.

Metode si tehnici pentru dezvoltarea gândirii critice

Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice se integrează într-un cadru specific de predare - învățare, structurat pe trei etape:

- Evocarea - elevii sunt solicitați să-și amintească ceea ce știu sau ceea ce cred că știu în legătură cu tema ce urmează să fie

Care este subiectul? (identifică)

Ce știi deja despre el? (notează)

Ce vrei sau trebuie să afli despre el? (notează)

De ce vrei sau trebuie să afli aceste lucruri? (notează)

- Realizarea sensului -elevii iau contact cu noile conținuturi (Se întâmplă pe măsură ce studiem lecția/textul și căutăm informații care să ne confirme anticipările din etapa precedentă)

- Reflecția - marchează momentul în care elevii își însușesc cu adevărat noile cunoștințe, exprimându-le cu propriile cuvinte (analiza ulterioară).

Ce am aflat? (notează)

Formulează, în scris, întrebări pentru a extrage informații importante care nu au fost menționate în etapa de evocare, dar care apreciezi că sunt prezente.

Formulează, în scris, răspunsuri, iar în raport cu ele repetă întrebarea: „Cum îmi pot argumenta opinia?” „Iar dacă apreciezi că este necesar, reia demersul!”