Identificarea copiilor cu dotări superioare - profilul pedagogic al copilului supradotat

“Copilul dotat sau talentat este un tânăr care , la nivelul grădiniţei , a cursurilor primare sau secundare a dovedit un potenţial aptitudinal de a atinge un nivel înalt de competenţă în domeniile intelectual , artistic , academic specific , în artele vizuale , teatru , muzică , dans , aptitudini de conducere având nevoie , în consecinţă , de activităţi ce nu sunt în mod normal posibile în şcoală. “

Identificarea copiilor cu dotări superioare

În anii ’30 , L. H. Terman a folosit o modificare a scalei metrice de inteligenţă a lui Alfred Binet pentru a-i evalua pe cei 1528 de copii supradotaţi identificaţi în Clifornia . Aceştia aveau un IQ mediu de 150 , iar 80 dintre ei depăşeau 170 .

Apare următoarea problemă : în ce fel a stabilit el care copii se aflau în această situţie , adică în ce mod a realizat eşantionarea ? Nu putea să se folosească de rezultatele la un test de inteligenţă pentru simplul motiv că el tocmai încerca să studieze un astfel de test , poate unul dintre primele aplicate pe continentul american. Cei nouă itemi folosiţi de el pot fi şi astăzi daţi drept exemplu . Astfel , pentru fiecare copil au fost analizate :

• Douăsprezece pagini scrise de părinţi pentru a prezenta istoricul copilului.

• Opt pagini de informaţii şcolare redactate de dirigintele clasei.

• Rezultatele unui examen medical de o oră.

• Treizeci şi şapte de date antropometrice.

• Trei ore de testări asupra performanţelor şcolare privind citirea , raţionamentul matematic , limbajul, ortografia , ştiinţele , literatura , civismul , istoria şi artele.

• Patru pagini scrise de elev privind propriile sale interese specifice.

• Inventarul cărţilor citite de elev în cele două luni precedente.

• Un test privind interesul pentru joc.

• O baterie de şapte teste caracteriale repartizate astfel : două chestionare privind starea generală , trei privind interesele, preferinţele , atitudinile , un test de sinceritate şi un test de stabilitate emoţională.

Aceste mijloace i-au permis lui Terman să găsească ceea ce căuta , şi anume o eşantionare a copiilor dotaţi al căror coeficient de inteleigenţă i-ar situa în primii 1 % din populaţia şcolară. În plus , această metodă de selecţie i-a permis să identifice 90% dintre toţi copiii dotaţi din populaţia şcolară urbană a Californiei.

G. Hildreth a utilizat o metodă de depistare sofisticată , cuprinzând 65 de aspecte regrupate în şase categorii distincte : calităţile intelectuale , capacitatea de manipulare a limbajului , calităţile şcolare , aptitudinile şi talentele speciale, caracterul şi nivelul de dezvoltare.

J.C. Terassier a creat un inventar de identifiocare a copiilor supradotaţi din mediul şcolar destinat uzului părinţilor şi profesorilor . Totuşi , el recomandă o aplicare ulterioară a unui test de inteligenţă.

Aceşti copii necesită programe şi/sau servicii educative superioare celor care se găsesc, de regulă, în programa şcolară, în vederea realizǎrii contribuţiei lor faţǎ de sine şi faţǎ de societate.

Este posibil ca aceşti copii capabili de realizări înalte să nu-şi fi demonstrat încă potenţialul printr-un randament înalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor de cǎtre persoane calificate profesional.

Este absolut necesar să fie luat în considerare conceptul de supradotare în toate formele sale de manifestare, pentru dezvoltarea unui sistem potrivit de servicii, pentru cea mai bună educare a elevilor cu potenţial variat şi multiplu.O alternativă pentru orientarea spre succes este definirea supradotării ca fiind o dezvoltare avansată în orice domeniu.

Tannenbaum introduce conceptul de şansǎ, ea presupune întâlnirea copilului supradotat cu persoana care sǎ-l descopere şi sǎ-l orienteze.Toate aceste caracteristici sunt utilizate în educaţia copiilor înzestraţi, iar evaluarea progresului se face pe toate aceste direcţii

Joseph Renzulli a cuprins toate aceste direcţii în formula simplǎ a celor trei cercuri, ce caracterizeazǎ:

-inteligenţa,

-creativitatea

-atingerea ţelurilor propuse.

Importanţa identificării timpurii a supradotaţilor este primordială şi constă tocmai în faptul că majoritatea explicaţiilor despre diferenţele dintre potenţialitate şi situaţia de supradotat îşi îndreaptă factorii familiari şi oportunităţile educative şi profesionale spre diferenţele substanţiale din mediile favorabile timpurii.

Există diverse obstacole care pot împiedica un specialist să identifice un copil cu aptitudini înalte, iar acesta să treacă neobservat:

-datorită unor aşteptări stereotipe de randament ridicat,

-false aşteptări,

-lipsa motivaţiei din partea elevului pentru participarea la o educaţie standardizată,

-încercarea de a nu-şi trăda înaltele abilităţi, neputinţele,

-comportament inadecvat şi timiditate.

În dezvoltarea talentului copilului supradotat sunt decisive sprijinul părinţilor , cât şi cel al profesorilor .

Observaţiile empirice şi studiile de caz sugerează că trebuie să examinăm atitudinile părinţilor în educaţia şi dezvoltarea copilului în primii ani de viaţă.

Dezvoltarea capacităţilor ştiinţifice depinde în primul rând de:

-determinările individuale,

-potenţialul intelectual,

-creativitate,

-motivaţia intrinsecă,

-curiozitatea cognitivă,

-preocupările pentru un domeniu specific.