Identitatea Profesională și Familială în Stadiul Tinereții

Perioada tinereţii este considerată perioada de vârf a dezvoltării şi puterii de punere în valoare a potenţialului fizic şi psihic.

Perioada tinereţii (25-35 ani) este o perioadă de maturizare a vieţii biologice, psihologice, de evoluţie şi armonizare a identităţii sociale, profesionale, familiale, de dobândire a unui anume statut şi rol care vor marca evoluţia personalităţii.

Potrivit lui S. Freud, o maturizare reuşită a tânărului depinde de 2 factori: iubirea şi munca.

Primul, iubirea, se împlineşte prin alegerea partenerului, prin constituirea vieţii familiale iar al doilea este susţinut de dobândirea statutului profesional.

Depins de mediul parental ocrotitor de până acum, tânărul se află în faţa unei realităţi mult mai dure din punct de vedere politic, economic, social, care impune anumite structuri psiho-comportamentale integrative, adaptative.

Tipul fundamental de activitate pentru tânăr este cel de persoană activă, angajată social în vederea producerii unor valori materiale, spirituale sau în prestarea unor oferte de serviciu.

Tipul de relaţii se complică întrucât presupune:

- relaţii date de integrarea şi respectarea ierarhiei profesionale;

- relaţii cu colegii de serviciu;

- relaţii cu familia de provenienţă şi cu noua familie;

- intercomunicare în plan civic, politic, sau pentru întreţinerea afinităţilor e lider.

Întrebarea specifică adolescenţei este „Cine sunt eu?”. În tinereţe se metamorfozează în întrebări de tipul „Cum pot să îmi rezolv în practică aspiraţiile?” sau „ În ce direcţie mă îndrept?”.

White (1975) a identificat 5 „direcţii de dezvoltare” specifice tinereţii:

- stabilirea identităţii eu-lui, printr-o angajare serioasă în rolurile sociale, de exemplu în rolul ocupaţional. Acest lucru ajută individul să se definească, să păstreze o preocupare pentru un eu stabil şi de calitate. Dezvoltă o opinie stabilă despre el;

- independenţa relaţiilor personale – dezvoltă relaţii intense cu cilalţi, ceea ce-i va face să fie mai atenţi la trebuinţele lor;

- creşterea intereselor – pentru studiu, pasiuni, ocupaţie, relaţii cu alţii;

- umanizarea valorilor – stabilesc legături între norme, cerinţe morale şi evenimentele de viaţă. Conştientizează suportul uman al valorilor şi modul cum acestea sunt aplicate în societate;

- extinderea ocrotirii – devin mai interesaţi de sprijinirea celor cunoscuţi sau a celor deprivaţi, care suferă.

Subetapele tinereţii si activitatea de invatare

- între 24-28 ani este o perioadă de identificare profesională primară, în care tânărul este pe poziţia de stagiar, încercând să cunoască şi să se adapteze la programul de activitate, la cerinţe organizatorice, la ritm, modalităţi, stil. Se conturează rolul profesional propriu şi rolul de soţ, statutul de părinte. Apar dificultăţi de surprindere a nuanţelor profesionale, de acoperire a unor îndatoriri extraprofesionale, stabilirea unui orar care să răspundă şi vieţii de familie.

- între 28-32 ani – se acumulează experienţă, deprinderi, se intensifică ritmul, se manifestă responsabilităţile, apar intenţii de suplimentare a pregătirii profesionale (se înscriu la cursuri serale, fără frecvenţă), se implică mai mult în educarea copiilor.

- 32-35 ani – statutul social-profesional este în progres, contribuţia activă este la apogeu, apar noi îndatoriri de coordonare, organizare. Se extind relaţiile oficiale pe verticală. Aspiraţiile pentru confortul familial progresează, programul angajează insistent soţii în educarea copiilor. Se elaborează „stiluri de activitate educaţională” specifice fiecărei familii de cerinţe, control dar şi de participare la jocul, la distracţiile copiilor.

Întregul potenţial senzorio-percepriv şi motric se manifestă la nivel maximal, pragurile diferenţiale ale văzului, auzului, mirosului etc. au cele mai mici valori, ceea ce înseamnă că tinerii au cele mai clare, bogate, precise percepţii. Acestea se specializează în funcţie de dominanta profesională, întocmai ca şi spiritul de observaţie.

Totodată sunt marcate de resursele individuale, fiind puternic personalizate. Se dobândesc însuşiri senzoriale discriminative după 8-10 ani de exerciţiu profesional.

Aprecierea vizuală, solicitată intens, în electronică, biologie, la microscop, după 27 ani începe să scadă.