Inteligența psihologică și sănătatea mentală

Diferitele modele conceptuale ale Inteligenței psihologice dezvăluie interesul crescut care îi este atribuit. În perspectiva unei integrari în practica clinică se poate lua în calcul legăturile cu sănătatea mintală. Totuși, Trudeau și Reich au realizat un studiu printre studenți al carui obiectiv era să studieze relațiile între inteligența psihologică, bunăstarea mentală și conștiința de sine.Rezultatele lor arată că inteligența psihologică este legată de conștiința pe care individul o are asupra stărilor psihice și că ea contribuie la bunastarea proprie. Inteligența psihologică implică o atenție asupra stărilor ei interne ; sau studii au arătat că a avea un nivel mediu de conștiință de sine permite pe de o parte cunoașterea stărilor sale interne, dar în același timp, de a avea bune interacțiuni sociale.

Trudeau și Reich au vrut să studieze legătura între inteligența psihologicp și constiința de sine. Ei arată că un exces de constiința de sine are un impact negativ asupra bunăstării și deci, inteligența corelează pozitiv și semnificativ cu conșttința de sine. Inteligența psihologică constibuie de două ori mai mult la bunăstarea mentală în comparație cu conștiința de sine Pentru a ințelege , este necesar ca fiecare persoană să fi experimentat stări diferite. Sau, inteligența psihologică permite cunoașterea de sine și dezvoltarea unei cunoștințe asupra celuilalt, ceea ce conștiința de sine nu implică. Individul care dispune de un nivel ridicat de inteligență psihologică s-ar simți deci confortabil întrucât el percepe și identifică ceea ce se întamplă cu el în situații sociale.El va accede la bunastarea proprie mai mult decat o persoană care are dezvoltată doar conștiința starilor sale psihice.În aceeasi perspectiva, alți autori arată că conștiința propriilor stări interne este asociată unei mai bune stări de sănătate mentală.În fapt, această conștiință permite individului să acționeze în concordanță cu nevoile și deci să facă fată mai bine noilor situații.

Rezultatele acestui studiu arată că nivelul de inteligență psihologică este mai slab la pacienții cu probleme psihologice. Inteligența psihologică a fost de asemenea invocată ca factor util în depistarea unor anumite tulburarări, in special depresive. Totuși, O’Connor Rosewarne și Bruce au făcut un studiu care arată că 48 % dintre persoanele cu vârsta de peste 70 de ani care prezintă o depresie moderată sau severă nu raportează simptomele lor medicului genaralist. În fapt,atâta timp cât pacienții nu reușesc să evoce spontan și să precizeze intensitatea și simptomele tulburării lor, probabilitatea ca medicul generalist să identifice aceastaă tulburare este mult mai slabă. Autorii explică acest rezultat ca fiind o lipsă de inteligență psihologică care îi impiedică să perceapă și să înțeleagă schimbările în legătură cu stăriile lor interne. Ar părea că pacienții predispuși să observe cauzele psihologice ale simptomelor lor ar merge de îndată la psihiatru. Astfel, diagnosticul ar fi mai ușor de dat. Pentru cei care nu iau în considerare acest lucru , nu raporteaza decat simptomele fizice doctorului generalist, ceea ce diminuează probabilitatea de a identifica o tulburare psihică și, deci de a consulta un specialist. Inteligența psihologică permite o mai bună adaptare la dificultăți, pe de o parte în plan psihologic, cât și în planul interacțiunii cu mediul. Shill și Lumley afirmă că incapacitatea de a recunoaște, de a identifica și diferenția sentimentele este considerată ca o sursă semnificativă a dificultăților psihologice. Potrivit acestor autori, inteligența psihologică se mainifestă ca un mediator între bolile cronice. Totuși, ca efect negativ al inteligenței psihologice , aceasta ar duce la o mărire a simptomelor și o diminuare a efectelor tratamentelor. Pentru a ilustra intențiile lor, reiau rezultatele diferitelor studii care arată influența inteligenței psihologice asupra bolilor somatice, arătând că un nivel scăzut de inteligență psihologică este asociată cu o tulburare somatică mai importantă și cu o mai mare consumare de substanțe care alterează procesele de gandire pentru a suporta dificultațile, ca acelea provocate de stres si anxietate.