Intensificarea imaginii de sine în preadolescență

1. Rezumat

Omul este singura fiinta capabila de a stabili si intretine relatii nu numai cu lumea externa, ci si cu sine insusi, putand sa ocupe fata de sine aceeasi pozitie pe care o adopta fata de obiectele , situatiile si persoanele din jur.

Preadolescenţa se caracterizează prin intensificarea conştiinţei de sine datorita transformărilor biologice intense, schimbarii atitudinilor celorlalţi faţă de preadolescenţi si datorita cresterii capacităţilor cognitive care le permit să înţeleagă, mai mult şi mai bine, ceea ce se referă la propria fiinţă. Unul din efectele intensificării conştiinţei de sine constă în modificări la nivelul imaginii de sine.

Imaginea de sine, căci despre ea vorbim, reprezintă o evaluare globală a propriei persoane, care nu este innăscută, ci se formează prin invăţare, din experienţele pe care le are individul, din acţiunile pe care le realizează şi la care participă. Dispoziţia de a se autoevalua e învăţată în procesul socializării, când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportare la ceilalţi. Atitudinile părinţilor, ale profesorilor, colegilor, fraţilor, prietenilor contribuie la crearea imaginii de sine a fiecăruia dintre noi, la stabilirea unui status social, al unui nivel de aspiraţii care işi vor pune amprenta, incă din copilărie, asupra tuturor acţiunilor şi comportamentelor noastre.

Eul fizic este puternic reliefat în structura imaginii de sine. Adică preadolescentul tinde să-şi cunoască atât calităţile cât şi defectele fiind alternativ încântat şi dezamăgit de sine dar încercând deja să optimizeze această latură a fiinţei lui.

Eul social este într-un mare proces de schimbare datorită creşterii atracţiei spre grup şi a importanţei acestuia pentru dezvoltarea psihică generală a preadolescentului. Acesta ajunge treptat să-şi cunoască locul în grup şi reputaţia de care se bucură şi poate fi foarte anxios datorită faptului că grupul l-ar putea respinge sau izola.

Eul spiritual este, de asemenea, în progres, preadolescenţii îşi dau seama de unele însuşiri ale atenţiei, memoriei, gândirilor. Nu mai interiorizează necondiţionat părerile părinţilor, ci caută să se cunoască singuri mai bine. Dacă desfăşoară activităţi autoformative îşi propun să optimizeze şi eul spiritual.

2. Introducere

Preadolescenţa constituie stadiul ieşirii din copilărie şi corespunde intervalului 10-14 ani. In această perioadă se preoduc o serie de schimbări importante în relaţiile cu ceilalţi, schimbări biologice, schimbări fizice, toate influenţând afectivitatea , conştiinţa de sine, imaginea de sine. Capacităţile de reprezentare se dezvoltă foarte mult: creşte gradul de generalizare, se formulează categorii noi de reprezentări, se produce organizarea acestora în jurul noţiunilor şi ideilor importante. Se trece de la gândirea concret operatorie la cea formală, adică elevul poate prelucra informaţii chiar dacă acestea nu mai sunt oferite de contactul direct cu obiectul, ci sunt exprimate verbal. Memoria preadolescentului se perfecţionează prin dezvoltarea proceselor de memorare, creşterea ponderii celor logice şi voluntare şi a reproducerii faţă de recunoaştere. Afectivitatea preadolescenţilor este influenţată de fenomenele pubertare şi poate să prezinte instabilitate, iritabilitate şi expozivitate în manifestarea emoţiilor, se dezvoltă capacităţi de reglare şi stăpânire a conduitelor emoţional-expresive.

Preadolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca existenta proprie de deosebeste substantial de a celorlalti oameni, reprezentand o valoare care trebuie pretuita si respectata.

La aceasta varsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul fiind animat de dorinta de a-si cunoaste propriile sale posibilitati, pentru a-si da seama in ce masura poate fi util colectivului.

Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la sine insusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea in mijlocul careia traieste.

Carl Rogers (1951 apud Sion, 2003, p. 199) , alaturi de alti psihologi de orientare umanista, considera sinele ca putand fi inteles doar din punctul de vedere unic al individului, pentru ca sinele este un concept ce descrie individual din interior sin u poate fi relevant sau cunoscut din exterior fara a-i modifica aproape tot continutul

Unul din efectele intensificării conştiinţei de sine constă în modificări la nivelul imaginii de sine.