Ipostazele Psihicului

Introducere

Psihicul nu este omogen, uniform, nediferentiat, liniar. Uneori el este mai clar, mai lucid, alteori mai tulbure si mai obscur. In anumite situatii, ne dam seama de noi insine, de trairile noatre, in altele nu. Diverse actiuni sau ganduri care ne-au captat candva atentia si efortul incep, odata cu trecerea timpului, sa se realizeze aproape de la sine, fara a mai fi necesara controlarea lor exprea. Sunt si cazuri cand “ceva” din interiorul nostru, pe care nici nu banuiam, iese la suprafata, ne acapareaza si ne chinuie existenta. Cu alte cuvinte, psihicul cunoaste o mare diferentiere si neuniformitare existentiala si functionala. El exista si se manifesta in trei ipostaze: psihic constient, psihic subconstient si psihic inconstient.

Cuprins

Constiinta este o forma suprema de psihic, acea forma prin care se realizeaza integrarea subiectiv-activa a tuturor fenomeenlor vietii psihice si care permite raportarea continua la mediu.

Inconstientul este nevelul primar, bazal, de profunzime a organizarii psihicului care, desi aconstient, influenteaza psihismul.

Relatia dintre constient si inconstient a fost cel mai adesea abordata prin opozitia metafizica a ceor doua niveluri de organizare structural-functionala a psihicului, vazute ca doua sfere impenetrabile si cu o natura total diferita, prin reductia simplist-mecanica a unuia la celelalt. In felul acesta nu numai ca problema nu era solutionata, dar nu se creau nici macar premisele solutionarii ei.

Constientul si inconstientul sunt momente functionale inseparabile ale psihicului uman. Ca urmare, in functie de diversele ipostaze ale manifestarilor comportamentale apartinaroare individului, constientul si inconstientul vor fi coordonate si alternate prin praguri mobile. Aceasta inseamna ca ceea ce la un moment dat este constient la un alt moment poate deveni inconstient. De regula, constient este ceea ce se acorda cu experienta individului si il foloseste in planul activitatii, pe cand inconstient este acel continut psihic care contrazice experienta individului, in virtutea acelui fapt el fiind respins. Continuturile psihice constiente se stocheaza in inconstient. Ele nu sunt insa inactive, ci le insotesc pe cele constiente, le tensioneaza in functie de imprejurari. Ey afirma: “ Inconstientul face parte din fiinta noastra constienta, este corpul ei.”

Intre constient si inconstient exista trei tipuri de relatii: relatii circulare, relatii de subordonare si relatii de echilibrare.

Relatiile circurale constau in faptul ca oricare dintre continuturile constientului trece in incosntient, pentru ca in urma germinatiei sa treaca din nou, in constient.

Relatiile de subordnare integrativa presupun subordonarea si dominare unuia de celelalt. Sensul acestei subordonari se repercuteaza asupra valorii comportamentului: daca exista o supreamatie a constientului asistam la o “inaltare” a omului iar daca domina inconstientul avem parte de o “degradare” a omului.

Relatiile de echilibrare dintre constient si inconstient presupun realizarea unui usor balans intre starile constiente si cele inconstiente, fara predominanta vadita a unora sau altora.

Concluzii

In dinamica vitala a constientului si inconstientului prinipalul sistem de referinta ramane constiinta, deoarece prin intermediul ei omul reproduce in mod adecvat realitatea, asa cum este ea, si numai in virtutea acestui fapt el isi poate conduce si regla coerspunzator conduita. “Este necesar sa consemnam subordonarea organica a inconstientului fata de constient deoarece numai infelul acesta vom ajunge in posesia constiintei morale si vom evita pierderea libertatii adusa de dezorganizarea fiintei constiente o data cu maladiile mintale. Constiinta se implica in insasi realizarea destinului uman, aceasta din urma nefiind altceva decat “constiinta astiunii si a scopurilor” (Pavelcu, 1982). Constiinta superioara a conduitei sale ii ofera omlui posibilitatea de a se conduce in viata.