Istoria psihologiei

Psihologia, ca stiinta isi propune să observe sistematic, sa testeze, sa experimenteze, sa masoare și sa verifice proprietatile psihicului, devenit obiect al cercetării.

Psihologia formuleaza un numar de paradigme utilizate in descrierea și explicarea pattern-urilor comportamentale individuale.

Paradigmele reprezinta convingerile pe baza carora cercetatorii isi elaborează ipotezele, teoriile, isi definesc metodele intr-un domeniu de cunoastere. Orice noua paradigma aduce cu sine o mai buna definire a domeniului de studiu.

Paradigma introspectionista

Wilhelm Wundt , fondatorul psihologiei experimentale, a psihologiei ca stiinta a sustinut ideea ca experimentarea nu are sens decat daca este bazata pe introspectie.(Ion Manzat, 2003,pg.75). Desi considera psihologia o stiinta ce are ca model fiziologia si care trebuie practicata in laborator utilizand masuratori, Wundt a recurs la introspectie in vederea studierii constiintei. Dupa Wundt "omul dispune de o facultate speciala de cunoastere nemijlocita a propriului sau psihic prin intermediul introspectiei”. In laboratorul lui Wundt se naste si introspectionismul. Introspectionistii concep psihicul ca pe o realitate interioara, formata din fenomene exclusiv subiective, rupte de orice manifestari exterioare. Pentru cunoasterea psihicului trebuie mers pe calea introspectiei, adica o forma de observatie si supraveghere a propriei persoane, a urmaririi constiente a ceea ce se intampla in sufletul nostru. Cercetatorul trebuie sa devina astfel concomitent si subiect, si obiect al studiului, el trebuie sa gandeasca si sa-si descrie experienta personala, trairea nemijlocita. Wundt si discipolii sai mentionau ca omul este capabil de o dubla cunoastere: una prin care el sesizeaza propriile senzatii, ganduri, sentimente si alta prin care el se cunoaste pe sine in acelasi chip in care ii cunoaste pe altii. Sub influența lui Wundt au apărut și alte direcții de cercetare ale fenomenelor psihice.

Punand in centrul psihologiei constiinta, introspectionismul se mai numeste psihologia constiintei.

Introspectia combinata cu studiul comportamentului ne ofera informatii valoroase despre experienta starilor interne fara de care conduita nu poate fi inteleasa. Afirmarea introspectiei si negarea ei au contribuit la elaborarea unui nou sens al observatiei interne, intelegere care reprezinta o sinteza intre subiectiv si obiectiv, intern si extern, cunoastere si actiune, teorie si practica fara de care conduita nu poate fi just inteleasa. Introspectia a fost numita “metoda regala a psihologiei”, (E.Rignano, 1920) metoda veritabila sau metoda princeps a psihologiei.

Prin introspectie putem, prin analogie să ințelegem comportamentul semenilor.

Pardigma gestaltista

Teoria gestalista aparuta in Germania la inceputul secolului XX este cunoscuta ca teoria

formei ce pledeaza pentru structura afirmand prioritatea intregului asupra partilor si opereaza globalist introducand in stiintele umane conceptul de camp si de organizare. (Ion Manzat, 2003, pg.85). Etimologic gestalt (in germana) inseamna structura, forma. Conform gestaltismului fenomenele si procesele psihice sunt structuri, configuratii ireductibile la o simpla asociatie a elementelor componente. Conceptul de forma capata o importanta majora, orice experienta, orice conduita are o forma. Percepem intreguri organizate, detasate de fond, unitati care alcatuiesc forme. Forma este un intreg ce nu reprezinta suma partilor, senzatiile sunt elemente structurate, nu structurante. Legile organizarii perceptive au fost formulate de Max Wertheimer si asigura un maxim de eficienta prin doua principii : sublianiaza aspectele esentiale, informationale ale formei si minimalizeaza erorile prin redundanta (redundanta este un mijloc de confruntare, de verificare (Ion Manzat, 2003, pg.85).

Gestaltismul a inspirat diverse orientari structuraliste, a introdus conceptele de organizare si camp si a introdus conceptele de organizare si camp, a dezovltat conceptul de structura, sustinand cu argumente experimentale prioritatea intregului asupra partilor.

Paradigma behaviorista sau comportamentala

Paradigma behaviorista sau comportamentala a sustinut constituirea cercetarii psihologice pe baze exclusiv comportamentale. Comportamentul, considerat de Watson noul obiect de studiu al psihologiei este ansamblu de raspunsuri ajustate stimulilor care il declanseaza.(Mielu Zlate, 2000, pg.93)

Behaviorismul cunoscut ca psihologia stimul-raspuns ignora procesele mentale sau activitatea sistemului nervos supranumite uneori, cutie neagra. Importante sunt doar intrarile (stimulii) si iesirile (raspunsurile). Utilizeaza metode experimental obiective in studiul comportamentului.

Prin behaviorism psihologia isi consolideaza prestigiul ca stiinta, castiga increderea oamenilor de stiinta din celelalte domenii. Behaviorismul leaga omul de lumea obiectelor si de lumea oamenilor de care este inconjurat si care actioneaza asupra lui in calitate de stimul.

Un moment important in consolidarea unitatii psihologiei constiintei l-a constituit recunoasterea si includerea în comportament - de catre nebehavioristi a variabilei intermediare intre stimuli si raspuns.

Ei propun o psihologie S - O - R, in care se tine seama de starile si evenimentele interne ale organismului O. Nu exista legi generale S - R, legitatea exista numai pe tripletul S - O - R. Astfel nici cea mai simpla sarcina perceptiva nu poate avea loc fara "reflectorul" atentiei, este o conditie interna fara de care stimulii raman nesesizati. Actul de conduita si procesele psihice

cuprinse în el reprezentând un sistem unitar, constituie o baza sigura pentru cunoasterea obiectiva a vietii psihice.