Materialismul eliminativist

Introducere

Regăsim psihologia peste tot în jurul nostru: în viața cotidiană, în mass-media, în modul în care interacționăm și ne adaptăm cerințelor sociale. Ansamblul de cunoștințe pe care oamenii le-au acumulat empiric, prin intuiție și simț comun despre natură și funcționarea minții, reprezintă așa-numita psihologie naivă. Mergând mai departe, putem discuta despre o psihologie populară, ce a aparut si s-a raspândit prin relaționarea dintre oameni și nevoia acestora de a se adapta unii la alții, în cadrul comunităților. Acest fapt se reflectă atât în limbă, cât și în folclor, unde găsim proverbe, expresii, zicale, și chiar mituri privind firea omului, viața sa sufletească ori funcționarea minții omenești:

- opusele se atrag;

- bătaia e ruptă din Rai;

- ne folosim doar 10% din capacitatea creierului;

- memoriile noastre funcționează precum niște benzi audio ori video;

- dacă suntem furioși, este mai bine să exprimăm furia in mod direct decât să o ținem în noi.

Psihologia populară are in conținutul său un sens comun al termenilor psihologici ce ne pot ajuta în relațiile cu ceilalți. Însă noțiunile psihologiei populare rămân tributare, de cele mai multe ori, psihologiei ca știință, pentru că se bazează pe impresii și percepții. Vechi de mii de ani, noțiunile acestea empirice sunt, totuși, punctul de pornire în formarea noțiunilor științifice ale psihologiei. Obiectivul acestui proiect este de a explora relația dintre psihologia populară și cea științifică, analizând poziția radicală a filosofiei minții - materialismul eliminiativist.

Materialismul eliminativist

Materialismul eliminativist reprezintă concepția radicală potrivit căreia simțul nostru comun cu privire la înțelegerea stărilor mentale și la relațiile acestora cu comportamentul este totalmente greșit, astfel că stările mentale postulate de simțul comun sunt inexistente, iar o neuroștiință completă a viitorului va arăta că termenii ca „opinie”, „dorință”, „speranță” nu se referă la ceva real.

Sintagma de materialism eliminativist a fost introdusă pentru prima oară de către James Cornman într-un articol din anul 1968, denumit „Despre eliminarea - senzațiilor- și a senzațiilor”. Totuși, conceptul a apărut mult mai devreme, cel mai probabil odată cu articolul The Mind and his place in Nature (Broad, 1925), în care autorul a ajuns la ideea de „materialism pur” pe care a respins-o considerând că tratează stările mentale ca atribute ce nu au echivalent în lumea fizicală.

Materialismul eliminativist se opune funcționalismului care susține că stările mentale reprezintă stări realmente existente ale subiecților, ce pot fi invocate în mod legitim în explicarea comportamentului acestora. Pe scurt, adepții materialismului eliminativist sunt de părere că înțelegerea noastră, bazată pe simț comun, a stărilor și proceselor psihologice, este profund greșită și că unele ori toate noțiunile pe care obișnuim să le utilizăm pentru desemnarea stărilor mentale (credințele, dorințele), nu-și vor mai găsi locul în viitor, și nici entitățile postulate de acestea.

Așadar, ținta eliminării vizată de materialiștii eliminativiști o constituie psihologia populară.

Psihologia populară în accepțiunea materialismului eliminativist

Capacitatea noastră obișnuită de a explica și a prezice comportamentul uman prin atribuirea de opinii, dorințe, speranțe și alte stări mentale semenilor noștri este numită de adepții materialismului eliminativist, oarecum depreciativ, psihologie populară. Conform materialismului eliminativist, psihologia populară este o teorie empirică, întrucât o folosim în mod obișnuit pentru a explica și a prezice comportamnetul uman, tot așa cum, de exemplu, fizicienii folosesc mecanica cuantică pentru a explica comportamentul particulelor subatomice.

Entitățile neobservabile a căror existența este postulată de psihologia populară fac referire la stările mentale denotate de termeni psihologici ai discursului obișnuit ce își dobândesc înțelesul din teoria care le postulează. Considerând-o o teorie empirică, susținătorii materialismului eliminativist, arată că psihologia populară conține generalizări (legi) care conectează entitățile pe care le postulează cu comportamentele de explicat sau prezis și că trebuie să fie evaluată pe baza criteriilor empirice folosite în testarea ipotezelor științifice.

Teoriile empirice sunt revizuite în lumina unor noi fapte care trebuie să fie explicate. În urma unor astfel de revizuiri, o teorie poate fi redusă la o nouă teorie care explică satisfăcător ceea ce se știe până atunci plus noile fapte sau poate fi eliminată în favoarea unei noi teorii. Paul Churchland - unul dintre cei mai reprezentativi dintre eliminataviști - descrie psihologia populară ca având doar un fundament cultural. Eliminativiștii susțin că psihologia populară este o teorie îndeplină dezvoltate, dar non-formală a comportamentului uman, ce este folosită pentru a explica și pentru a face predicții cu privire la stările mentale umane și de comportament.

Ca o teorie să aibă sens științific, eliminativiști susțin că psihologia populară trebuie să fie evaluată pe baza puterii sale predictive și a succesului explicativ, ca un program de cercetare pentru investigare minte/creier.

Astfel, s-au dezvoltat diferite teorii eliminativiste care aduc argumente pentru a demonstra că psihologia populară este o teorie greșită în mod serios și că trebuie eliminată. În susținerea acestui din urmă aspect, eliminativiștii fac apel și la analogia cu istoria altor teorii populare produse de simțul comun, cum ar fi fizica populară și astronomia populară, arătând că, în general, teoriile populare s-au dovedit a fi greșite, entitățile postulate de acestea fiind eliminate din tabloul științific al lumii.

Poziția materialismului eliminativist poate fi redată succint astfel:

1) Psihologia populară este o teorie empirică radical greșită.

2) Entitățile postulate de psihologia populară sunt opiniile, dorințele, speranțele etc.

3) Entitățile postulate de o teorie radical greșită nu există.

4) Prin urmare, opiniile, dorințele, speranțele etc. nu există.