Matricile Progresive Raven

SCURT ISTORIC AL TESTULUI

Testul “Matricilor Progresive Standard” (MPS) elaborat de J.C. Raven in colaborare cu L.S. Penrose in 1938, revizuit in 1947 si 1956, este un test omogen de inteligenta generala. Matricile Progresive Standard (seriile A,B,C,D si E) sunt construite astfel incat sa acopere nivele variate (slab-mijlociu-bun) ale abilitatii mintale si sa fie aplicabile la toate virstele (copii-adulti-batrani), indiferent de nivelul de scolarizare, nationalitate sau conditie fizica.

Prima variantă, Matricile Progresive Standard ( prescurtat: MP (s)) apare în 1938, după ce J.C. Raven elaborase în 1936 principiul ''matricilor progresive'' care stă la baza acestui test (T. Kulcsar, 1975). Teoria subiacentă testului se bazează pe cercetările factoriale ale lui Spearman şi Burt precum şi pe principiile psihologiei configuraţioniste.

J.C. Raven a precizat, la data apriţiei testului, că acesta nu măsoară inteligenţa ci o capacitate generală de organizare a gestaltului şi de integrare a relaţiilor. Autorul considera că testul măsoară în primul rând capacitatea de observaţie şi de gîndire clară.

In 1947 J.C. Raven construieste “Matricile Progresive Colorate” (MPC) publicate in 1949, revizuite in 1956, destinate examinarii inteligentei generale a copiilor (5,5 –11 ani) si a batrinilor (65-85 ani).

In practica examinarii inteligentei generale a aparut insa necesitatea elaborarii unui test fidel si sensibil de eficienta mintala, aplicabil la persoane cu capacitati intelectuale bune si foarte bune, in vederea stabilirii diferentelor interindividuale intre persoane cu aptitudini superioare. Testul “Matricile Progresive Avansate” (MPA) elaborat de J.C. Raven in 1943, revizuit in colaborare cu G.A. Foulds in 1947 si 1962 serveste acestui scop practic, si poate fi aplicat incepind de la virsta de 11 ani.

MATRICILE PROGRESIVE STANDARD (MP(s))

CONSTRUCTIA TESTULUI

Pentru a construi testul, Raven s-a inspirat din tablourile cu dublă intrare (matrici matematice) de dificultate crescândă. Testul conţine 60 de itemi, fiecare având alocată o pagină separată. Fiecare item constă dintr-un desen dreptunghiular care conţine diferite figuri dispuse într-o ordine determinată. Din dreptunghi (matrice) lipseşte o parte , o anumită bucată. În jumătatea inferioară a fiecărei pagini sunt date 6 sau 8 figuri care au acelaşi contur şi aceeaşi suprafaţă cu a elementului decupat din matrice. Subiectul are sarcina să aleagă acea figură care se potriveşte cel mai bine în locul lipsă.

Cei 60 de itemi sunt grupaţi în cinci serii A, B, C, D, E. Fiecare serie conţine 12 matrici, respectiv 12 pagini. Fiecare serie începe cu un item mai uşor în ordinea dificultăţii care înregistrează o creştere pe parcursul celorlalţi 11 itemi din serie. Se poate vorbi şi de o creştere graduală a dificultăţii privitoare la ultimii itemi ai fiecărei serii, de la seria A care este cea mai puţin dificilă, la seria E ai cărei ultimi trei itemi au frecvenţa cea mai scăzută de rezolvare corectă. Ordinea gradată a dificultăţii itemilor angajează din partea subiectului capacitatea de învăţare şi de transfer a strategiilor rezolutive de la itemii precedenţi la itemii consecvenţi. Trecerea de la o serie la alta antrenează capacitatea de restructurare a strategiei de rezolvare deoarece fiecare serie dezvoltă o tematică diferită, care solicită aspecte diferite ale procesualităţii gândirii, după cum urmează:

Seria A este formată din matrici continue, statice care solicită stabilirea de relaţii între elementele matricii prin angajarea capacităţii de analiză, de diferenţiere fină a elementelor componente şi de comparare a marginilor părţii lacunare cu fiecare din cele 6 figuri (răspunsuri posibile).

Seria B conţine matrici compuse din 2 perechi de câte două elemente, al patrulea element fiind lipsă. Pentru alegerea figurii corecte subiectul trebuie să descopere relaţia dintre figuri pe baza înţelegerii simetriei dintre acestea.

Seria C conţine matrici formate din 9 elemente (al noulea element este lipsă şi se află în una dintre cele 8 figuri (răspunsuri) date în subsolul paginii. Elementele matricii grupate în trei triplete sunt dispuse în relaţii dinamice de schimbare progresivă pe care subiectul trebuie să o sesizeze pentru a alege solutia.

Seria D este formată din matrici care au în componenţă 9 figuri ordonate după tema (criteriul) regrupării în plan orizontal şi vertical. Alegerea figurii (dintre cele 8) care completează în mod corect matricea presupune descoperirea acestor două criterii ale reordonării figurilor componente.

Seria E conţine 9 figuri aflate în relaţii de intersecţie booleană ( fiecare a teia figură, pe orizontală sau pe verticală) este rezultatul intersecţiei mulţimii de elemente care intră în componenţa primelor două figuri (se păstrază elementele necomune). Rezolvarea corectă presupune operaţiile de abstractizare şi sinteză dinamică (Kulcsar, 1975).