Medierea ca Proces de Împăcare a Victimei cu Infractorul

Conceptul de Mediere

Propunem câteva definiţii ale medierii, care reflectã contextul şi

particularitãţile acesteia: Medierea este un proces privat, confidenţial, în care părţile colaborează cu mediatorii, persoane cu pregătire specială, imparţiale, care ajută indivizii sau organizaţii la rezolvarea conflictelor pe care nu le pot soluţiona singure.

Medierea nu este un proces care trebuie sã determine vinovãţia sau inocenţa. Mediatorii susţin pãrţile în definirea şi clarificarea problemelor aflate în disputã, ajutã pãrţile sã rezolve neînţelegerile, faciliteazã alegerea unei cãi de urmat care sã fie conformã cu interesele specifice ale pãrţilor implicate.

Mediatorul este persoana care ajutã sã fie stabilit un acord, este cel care faciliteazã pãrţile conflictului sã ajungã la un acord şi este supraveghetorul procedurii medierii. Mediatorul este o a treia parte implicatã în rezolvarea conflictului, imparţialã, având cunoştinţe specifice şi experienţã în rezolvarea conflictelor, care asigurã asistenţa permanentã a pãrţilor în timpul procesului de ajungere la o soluţie acceptabilã.

Obiectivele medierii sunt:

1. Rezolvarea restaurativã a conflictului care implicã activ victima şi infractorul în efortul de a repara prejudiciul emoţional şi material cauzat de crimã.

2. Crearea oportunitãţii pentru victimã şi infractor sã discute despre infracţiunea comisã, de a obţine rãspunsuri la întrebãri.

Medierea oferã victimei o posibilitate realã de a beneficia de repararea prejudiciului şi a evita dubla victimizare. Medierea oferã infractorului posibilitatea sã participe la luarea deciziei privitor la propriul sãu caz. Medierea educã/reeducã infractorul, creeazã o şansã de a evita stigmatizarea şi o sancţiune penalã severã. Astfel scopul medierii nu este doar semnarea acordului de împãcare, ci şi de a asigura un dialog constructiv între pãrţi.

Pe plan mondial sunt o diversitate de forme ale instituţiei medierii

-Medierea directã victimã/infractor reprezintã modelul clasic de “proces restaurativ ”, în care victima şi infractorul se întâlnesc faţã în faţã, în prezenţa unui mediator.

-Medierea indirectã victimã/infractor în care una dintre pãrţi, are motive temeinice sã evite întâlnirea directã. Mediatorul alege o „navetã ” ca mesager între victimã şi infractor fie corespondenţe între pãrţile implicate.

-Întâlniri familiale victimã /infractor în acest tip de întâlniri, victima şi infractorul sunt însoţiţi de familiile acestora afectate indirect de comiterea infracţiunii, care i-au atitudine şi îşi exprimã punctele de vedere.

-Întâlniri comunitare victimã /infractor întreaga comunitate poate participa, alãturi de victimã, infractor şi familiile acestora, la gãsirea celor mai adecvate soluţii şi la rezolvarea consecinţelor provocate de aceastã situaţie.

-Grupuri victime /infractori este utilizatã dacã una dintre pãrţi refuzã sã participle, se formeazã grupuri constituite din infractori şi victime ce nu au o legãturã directã dar care au comis sau au suferit acelaşi tip de infracţiune.

-Mediere surogat victimã /infractor cazuri în care una dintre pãrţi refuzã se asigurã o întâlnire faţã în faţã şi se face apel la o victimã sau un infractor surogat –o persoanã care a suferit sau a comis acelaşi tip de infracţiune şi se aflã în aceeaşi situaţie de refuz sau vulnerabilitate.

Istoricul Medierii

Medierea are o istorie forte lungă, egzistînd încă atunci cînd nu erau închisori, fiind drept singurul mijloc de soluţionare a conflictelor dintre părţi. Ca instituţie specifică, medierea a apărut în Grecia antică şi în Roma antică transformînduse treptat într-o instituţie internaţională. Rolul medierii în plan internaţional vorbeşte faptul reglamentării acestui institut în asemenea acte internaţionale cum sunt Convenţia de la Haga 1899 prin aplanarea conflictelor internaţionale, Convenţia de la Haga privind soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale, etc.

Principii der bază ale Medierii

Procesul de mediere se desfãşoarã în baza principiilor accesului liber şi egal la mediere, liberului consimţãmânt, confidenţialitãţii, admisibilitãţii medierii şi independenţei mediatorului.

Principiul accesului liber şi egal la procesul de mediere constã în recunoaşterea dreptului pãrţilor de a beneficia de procesul de mediere.

Principiul liberului consimţãmânt se exprimã prin aceea cã medierea are loc doar dacã pãrţile consimt liber acest lucru şi sunt libere a se retrage în orice moment din procesul de mediere.

Principiul confidenţialitãţii indicã la faptul cã informaţia obţinutã în cadrul medierii este confidenţialã şi nu poate fi folositã, fãrã acordul scris al pãrţilor.

Principiul admisibilitãţii medierii constã în aceea cã medierea este admisã din momentul pornirii urmãrii penale şi pânã la retragerea completului de judecatã pentru deliberare.

Analizând necesitãţile victimei, putem evidenţia urmãtoarele principii de bazã :

1. Asigurarea securitãţii victimelor;

2. Respectarea opţiunii victimei:

-Participare;

-Sprijin;

-Programare pentru şedinţa de mediere;

-Locul de desfãşurare a medierii;

-Aşezarea în salã;

-Primul vorbitor;

-Încheierea şedinţei;

-Rezolvarea;

3. Utilizarea unui limbaj ce demonstreazã sensibilitate faţã de victimã;

4. Selectarea cu atenţie a cazurilor.