Mediul social și profesorul ca factori ai succesului - insuccesului școlar

1. Rezumat

Factorii care influenţează succesul şi insuccesul şcolar sunt factori social obiectiv, precum mediul social-cultural care creează oportunităţi ale realizării umane prin şcoală, mediul familial care pregăteşte şi întreţine spiritul de respect pentru şcoală, pregăteşte şi întreţine efortul de învăţare şi grupul extrafamilial, de prieteni, de aspiraţii prosociale, proscolare care influenţează aspiraţiile şcolare şi profesionale, şi factorii interni , precum starea generală de sănătate care condiţionează biologic reusita în învăţare sau capacitatiile intelectuale- perceptive, de memorie, de gândire şi imaginaţie, şi abilităţile care determină în cea mai mare măsură înalta performanţă şcolară.

2. Introducere

Se ştie că fiecare dintre noi a citit din marii maeştri spirituali ai lumii. Cel puţin eu, am aflat lucruri interesante, uneori controversate, fiind de multe ori dornică de a aborda noi domenii de activitate sau de a găsi alte metode de abordare şi soluţii la problemele cu care ne confruntăm, fie în plan profesional, fie în confruntarea cu semenii noştri în comunitatea din care facem parte şi în oricare dintre problemele cotidiene care apar inerent în decursul existenţei noastre.

În urma culturii mele, am ajuns la ideea că un maestru autentic este, nu cel care îţi dă mii de indicaţii şi îţi indică reţetă de succes prin reguli şi norme rigide, ci acela care prin talentul şi înţelepciunea sa, reuşeşte să te arunce în tine însuţi, să te facă să te desciperi şi să-ţi pui în valoare potenţialitatea, uneori ascunse chiar nouă înşine, din timiditate, din lipsă de curaj şi încredere în capacităţile proprii. Acest maestru spiritual la care mă refer este profesorul , pe care îl consider un important factor al succesului şcolar şi nu numai.

Succesul şcolar constă în „obţinerea unui randament superior în activitatea instructiv-educativa,la nivelul cerinţelor programului şi al finalităţilor învăţământului” , iar insuccesul şcolar se referă la „rămânerea în urmă la învăţătură sau la neîndeplinirea cerinţelor oblibatoriidin cadrul procesului instructiv-educativ,fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe,posibilităţi şi rezultate.(Salavastru, 2004 ,p. 230)

În această viziune , profesorul şi învăţătorul se transformă în mici maeştri, şi au datoria la o continuă perfecţionare, pentru că de ei depinde cum va arăta societatea de mâine.

Mediul social , precum mediul familiei sau grupul de prieteni reprezintă deasemenea factori ai succesului şi insuccesului şcolar.

Dezvoltarea psihică a elevului are o “istorie individuală “, a cărei fundamentare se realizează încă din familie . Copilul , crescut într-un anumit tip de climat afectiv şi intelectual , va asimila mai uşor acele valori socio-culturale cu care vine în contact repetat şi nemijlocit încă prin modelele de conduită ale părinţilor . Familia îndeplineşte , prin funcţia sa de socializare a copilului , un rol nebănuit de important în formarea ierarhiei valorilor individuale . Familiile cu nivel de aspiraţie ridicat , orientate spre succese şi performanţe , acordă o importanţă deosebită reuşitei şcolare a copilului .În acest tip de familie , la baza motivării bucuriilor sau a necazurilor , a succeselor sau a insucceselor , într-un cuvânt a autoevaluării , stau realizările .

Climatul familial sanogen, modul de relaţionare cu părinţii, înţelegerea şi atenţia acordată copiilor respectiv elevilor, de către părinţi, canalizarea energiei spre descoperirea şi punerea în valoare a aptitudinilor, joacă un rol decisiv în planul reuşitei şcolare.

Relaţia părinte- copil începe încă din prima zi de viaţă şi se constuieste cu migală pe tot parcursul existenţei noastre.

O greşeală pe care o fac părinţii de cele mai multe ori şi este atribuită insuccesului şcolar, apare încă de la grădiniţă şi constă în răsfăţul copilului.

Copilul răsfăţat este victima unei atitudini de supraprotecţie din partea părinţilor, care nu îl lasă să rezolve nimic singur, având ei grijă să facă totul. De exemplu, atunci când este pus în faţa unei situaţii noi, el nu poate să facă faţă rămânând dezorientat. Având totul „de-a gata”, copilul nu este obişnuit să lupte cu greutăţile, iar când nu mai este sub oblăduirea părinţilor, când trebuie să înfrunte dificultăţile, se expune de la început la insucces şi fie că devine timid, se izolează, fie că devine agresiv şi impulsiv.

Anturajul elevului, care se formează o dată cu intrarea în şcoală, este şi el un factor important al eşecului si succesului şcolar pentru că, adesea prietenii din aturaj sunt şi ei scăpaţi de sub controlul adecvat al familiei, constituind un grup cu dominanţe negative. Într-un anturaj de elevi care nu frecventează scoala, care au tot felul de preocupării bizare pentru vârsta lor duc la insucces şcolar.