Memoria

1. Introducere

Memoria este un fenomen biologico-psihologic. Mecanismele biologice confera creierului capacitatea de a rata informatia, precum si aptitudinea de a inregistra noi cunostinte, creand astfel retele de comunicare intre celulele nervoase.

Memoria are si o latura psihologica ce tine de comportamentul si emotiile personale.

Continutul informational al memoriei il constituie trecutul relatat ca trecut.Daca trecutul ar fi perceput ca prezent am avea halucinatii. Si totusi memoria readuce trecutul in prezent, dar o face tinand seama de conditiile schimbate si actuale ale prezentului.

Memoria echilibreaza organismul cu mediul. Marele psiholog rus Secenov a numit-o ``conditia fundamentala a vietii psihice´´.

Memoria are un caracter activ si dinamic ceea ce rezulta din faptul ca unele informatii

care pareau ca sunt uitate atunci cand este nevoie sunt reduse cu usurinta la lumina. Dar poate aparea si asa numitul ``lapsus´´, adica dificultatea de a ne aminti anumite intamplari mai vechi sau mai noi. Faptul ca nu ne amintim niste lucruri banale ne ingrijoreaza, dar,din fericire, cea mai mare parte a lapsusurilor sunt inofensive. Si oricum ar fi inutil sa incercam sa memoram totul indiferent de subiect sau evenimente traite. O astfel de memorie magica care sa inregistreze totul nu exista.Ca sa memoram ceva trebuie sa ascultam, privim si sa invatam.A asculta este prima conditie pentru a intelege; de fapt percepem foarte putine lucruri din tot ceea ce ne inconjoara, caci filtram informatiile in functie de interesul sau disponibilitatea de moment.

Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea senzaţiilor, sentimentelor, mişcărilor, cunoştinţelor etc. din trecut. Memoria defineşte dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor. Graţie memoriei, fiinţa noastră psihică, EU-l, dobândeşte continuitatea identităţii în timp. Fără dimensiunea mnezică, am trăi numai prezentul clipei, am fi în permanenţă puşi în faţa unor situaţii noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experienţă elaborată, de nici un procedeu de abordare şi rezolvare, ne-am zbate permanent în jocul încercărilor şi erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibilă.

Un om fara memorie nu ar fi in intregimea lui, i-ar lipsii a parte importanta pentru existenta lui.

2.Procesele memoriei

Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea (intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale, ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele memorie se desfasoara atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorial-intuitiva,la altii cea verbal-abstracta.

Recunoasterea si reproducerea,ca procese ale memoriei sunt conditionate de procesul fixarii,al memorarii.Memorarea poate fi intentionata(voluntara) sau neintentionata (involuntara).Recunoasterea se realizeaza in prezenta stimulilor senzoriali sau verbali care au actinonat si anterior, in vreme ce reproducerea se realizeaza in lipsa acestor stimuli.De aceea,in general recunoasterea se realizeaza mai lesne decat reproducerea.Fenomenul invers memorarii este uitarea,care se manifesta prin incapacitatea de a reproduce sau de a recunoaste,iar uneori prin reproducere sau recunoastere eronata.Se pot diferentia memorarea logica si memorarea mecanica,dar specifica pentru om este memorarea logica,bazata pe intelegerea celor memorate.

Din punct de vedere neurofiziologic memoria poate fi explicata intre altele prin plasticitatea mare a sistemului nervos si in special a emisferelor cerebrale,prin urma excitatiilor din scoarta cerebrala dupa ce stimuli au incetat sa actioneze prin fixarea legaturilor conditionate care sunt cu atat mai consolidate cu cat asocierile au fost repetate mai mult.

In desfasurarea memoriei intervin diferite tipuri de de asociatii:asociatia prin contiguitate in spatiu si timp,asociatia prin asemanare si cea prin contrast.Caracteristice pentru memoria umana sunt mai ales asociatiile logice,bazate indeosebi pe relatiile de cazualitate.

Cu privire la formele memoriei,cei mai multi psihologi disting intre:

- memorie de foarte scurta durata(memoria senzoriala)

- memoria de scurta durata

- memorie de lunga durata.