Memoria

Cu ajutorul proceselor senzoriale de cunoastere, omul are posibilitatea sa reflecte acele insusiri ale obiectelor care actioneaza nemijlocit "aici"si "acum",asupra organelor de simt.

Omul pe lânga multe alte capacitati de care dispune cum ar fi capacitatea de a gândi, de a simti ,de a vorbi imagina ,a dori ,etc.are si capacitatea de a retine ,conserva si reutiliza propria sa experienta.

Memoria poate fi definita ca proces psihic de intiparire ,stocare ,si reactualizare a informatiei ,mecanism psihic structurant, constructiv, chiar creativ.

Memoria este o capacitatea psihica absolut necesara ,fara de care viata nu ar fi posibila .Omul daca nu ar avea menorie ar trai într-un continuu prezent ,numai sub influenta datelor nemijlocite de reflectare, comportamentul lui fiind haotic spontan ,fara stabilitate fara finalitate si durabilitate în timp, totul i s-ar parea nou, necunoscut, nu ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoasterii ,gândurile si actiunile lui nu ar putea fi legate unele de altele, nu ar putea întelege si învata, nu ar rezolva problemele ivite in calea sa.

Psihologul danez Lange scria ca "Viata psihica a omului fara memorie este doar un ghem de impresii senzitive ,adica un prezent fara trecut, dar si fara viitor"".

Despre memorie mai putem spune ca se afla în strânsa interactiune si independenta cu toate celelalte procese, insusiri si capacitati psihice a individului.

Sa ne imaginam o clipa cum ar fi viata fara memorie. Exemplu cazul muzicianului Clive Wearing, care s-a imbolnavit de encefalita în urma unei infectii virale, reprezinta o ilustrare dramatica a consecintelor pierderii memoriei.

"El a fost intr-o asemenea masura încât nu-si mai putea aduce aminte ceea ce s-a intâmplat cu câteva minute înainte si, în consecinta, considera ca abia în momentul respectiv si-a recapatat constienta.El tine un jurnal în care noteaza aceasta obsesie, pagini întregi de note în care se mentioneaza data ,ora si faptul ca abia a redevenit constient.[...]Ori de câte ori apare sotia sa, Clive o întâmpina cu bucuria celui care nu a vazut o persoana iubita timp de mai multe luni astfel încât ea nu trebuie sa paraseasca incaperea timp de doua, trei minute si sa se reîntoarca, pentru ca bucuria sa se repete, este un proces întotdeuna plin de emotie, care se exprima întotdeauna în acelesi mod. Clive traieste într-un prezent permanent, fiind incapabil sa înregistreze schimbarile sau sa foloseasca trecutul pentru anticiparea viitorului, o situatie pe care el a descris-o o data ca fiind «iadul pe pamânt, este ca si când ai fi mort în tot acest timp nenorocit» [...]. Nu se poate bucura de carti deoarece nu le poate urmari intriga, nu manifesta nici un interes pentru problemele curente, acestea fiind pentru el lipsite de sens, întrucât nu-si poate aminti contextul.Daca iese din casa se pierde imediat .Muzicianul este un adevarat prizioner intr-o mica insula a constientului înconjurata de marea amneziei"(Alan Baddley, Memoria umana ,Teora ,Buc.,1998))

Memoria este "ativa "pentru ca ceea ce retinem este în strânsa legatura cu contextul si conditile activitatii desfasurate.Tulvig si Pearstone au demonstrat ca indicii sunt foarte importanti în recunoastere si ca utilizarea lor este cruciala în reactualizarea informatiei.

De obicei nu retinem ca pe o banda magnetica, mecanic si nediferentiat si pastrarea nu este o simpla depozitare.

Într-un studiu realizat de Bower în anul 1981, acesta a cerut subiectilor sa noteze într-un jurnal evenimentele atât placute cât si neplacute, apoi a urmat o sedinta de hipnoza usoara în care li s-a sugerat sa aiba unii o dispozitie buna, altii una proasta, apoi au fost chestonati asupra evenimentelor notate în jurnal. S-a constatat ca dispozitia în care erau le-a furnizat un adevarat "montaj ", deoarece memoria lor a filtrat evenimentele concordant cu starea de moment. Visele, hipnoza si anestezia din anumite interventii chirurgicale arata ca depozitul memoriei este urias, ca se pot reactualiza informatii de care subiectii, în starea de veghe nu mai erau constienti ca le pastreaza.