Memoria

I. Ce este memoria

Existenta imaginilor implica o functie fundamentala a vietii psihice: memoria

Memoria face parte din categoria proceselor psihice rationale si ocupa un loc essential in structura personalitatii, intrucat, prin caracteristicile sale, memoria confera note si trasauri distincte fiecarui individ.Este un proces prin care oamenii si alte organisme codifica, inmagazineaza si refolosesc informatii

1.1 Caracteristicile memoriei

Memoria are diferite proprietati ce se manifesta diferit la persoane diferite:

- Volumul – se refera la cantitatea de informatii ce poate fi stocata.

- Mobilitatea - se refera la capacitatea de a acumula cunostinte noi, de a le corela cu alte cunostinte, de a le modfica

- Rapiditatea fixarii – vizeaza usurinta intiparirii

- Fidelitatea redarii – se refera la masura in care informatia actualizata corespunde cu cea intiparita

- Rapiditatea actualizarii – se refera la viteza cu care reusim sa actualizam un material invatat

Aceste proprietati se concretizeaza diferit la fiecare individ.Uneori,atunci cand trasaturile sunt sau foarte puternice sau foarte slabe,ele pot deveni elemente distinctive in descrierea personalittii noastre.

1.2 Tipuri de memorie

Memoria insoteste si faciliteaza desfasurarea optima a oricarui process psihic sensorial sau rational, de la perceptii si reprezentari trecute, de la emotii, sentimente si pasiuni trecute, de la miscari si deprinderi trecute la reactualizarea acestora sub forma trairilor prezente. Din aceasta perspective exista urmatoarele tipuri de memorie:

 Memoria imaginative (reactualizarea mintala a informatiilor stocate anterior)

 Memoria verbal-logica (reactualizarea informatiilor teoretice din punct de vedere semantic si din punct de vedere al corectitudinii logice)

 Memoria emotionala sau afectiva (reactualizarea unor emotii si sentimente din trecut)

 Memoria motrica (reactualizarea miscarilor si deprinderilor)

II. Procesele memoriei

In timp ce psihologia traditionala prefera termini de memorare, pastrare si reactualizare, psihologia moderna, dintr-o perspective psihocognitivista , recurge la termini ca: endocare, stocare, recuperare

2.1Encodarea

Encodarea este primul dintre procesele memoriei, cel care asigura intrarea informatiei in sistemul cognitiv mnezic. Nu putem retine si folosi o informatie daca nu este intr-o forma specifica sistemului nostru cognitiv, asa dupa cum nu putem auzi cu ochii ori vedea cu urechile: informatiile din mediul extern trebuie traduse intr-o forma specifica si accesibila sistemului uman cognitiv. Conectarea la lume, la spatiul extern, se face prin simturi. Prin simplul act al perceptiei, omul modifica intr-o anumita masura informatia.

Indiferent de natura transformarilor la care este supusa o informatie inainte de a fi intiparita, forma finala in care ea este stocata pe termen scurt sau lung, poarta numele de engrama. Denumirea incearca implicit sa explice mecanismul intiparirii, asociindu-l celui de tiparire ori gravare.

In limbajul comun, procesul intiparirii este numit simplu memorare: atunci cand intiparim un material spunem ca l-am memorat. Este gresit, deoarece actul de memorie este complet doar daca exista garantia recuperarii informatiei intiparite.

Transformarile pe care le sufera informatia, odata captata sub o forma sau alta, pentru a putea intra in sistemul mnezic, poarta numele de codaj.

Cele mai importante coduri sunt:

- vizual: memoria vizuala

- auditiv: memoria auditiva

- motor: reprezentari ale miscarii

- semantic: codul semantic este un cod special, care transforma informatia in reprezentari verbale, adica in cuvinte purtatoare de sens (memoria semantica).

2.2Stocarea

Stocarea este procesul de conservare si depozitare a informatiei in timp, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta, pana la momentul reactivarii ei. stocarea este o faza activa a memorarii si nu una statica. Informatia odata stocata, nu ramane pur si simplu in forma in care a fost depozitata: din contra, sufera transformari in timp. Modificarile inregistrate pot fi de ordin cantitativ sau de ordin calitativ, in sensul ca va amintiti unele aspecte deformat Transformarile pot avea loc in ambele sensuri: unul pozitiv de crestere a asemanarii cu originalul, respectiv unul negativ de diminuare a asemanarii cu originalul. (Mielu Zlate, 1999)

2.3Recuperarea

Recupararea este procesul memoriei care scoate la iveala continuturile endocate si stocate in vederea utilizarii lor in functie de solicitari si necesitati.Recuperarea mai are rolul de a pune in evidenta modificarile suferite de materialul conservat. Endel Tulving, unul dintre marii cercetatori ai memoriei, a demonstrat experimental ca recuperarea poate fi invatata si imbunatatita! procesul de recuperare a informatiei stocate este un proces ce poate fi optimizat si dezvoltat in mod voit. Reproducerea, asigura in plus, chiar exersarea mecanismului intern de regasire a informatiilor, ceea ce este extrem de important.