Metoda experimentului

Metoda experimentului pedagogic , tipologia si etapele cercetarii fundamentale

Aceasta metoda a cunoasterii stiintifice a fost pusa in valoare pentru prima data in istoria gandirii metodologice , la inceputul epocii moderne.

Gandirea metodologica in stiintase caracterizeaza prin punerea la punct a ‘’instrumentului’’ cunaosterii stiintifice si a normelor acestuia de utilizare.

Odata cu aplicarea lui de catre J. St. Mille, experimental dobandeste fundamentarea logica a metodelor si prcedeelor metodice , de a rationa, in vederea gasirii cauzei unui fenomen , a unei situatii, a unei stari sau atitudini. Adevarul stiintific va fi cunoscut in stiintele zilelor noastre prin utilizarea imbinata a cercetarilor experimentale si neexperimentale cu tendinta exprimarii exacte si interpretarea matematica si logica.

Pe masura precizarii instrumentelor de investugatie , a diversificarii acestora si a posibiliatilor de masura , apar ramuri experimentale ale stiintelor cum ar fi: fizica experimentala, pshihologia experimentala, pedagogia experimentala, etc. Singurul mijloc eficient si convingator de stabilire a adevarului este organizarea unui experiment stiintific , adica a unui experiment intreprins de specialisti , cu rezultate ce se pot reproduce si confirma de alti specialisti prin experiente independente.

Dupa M. Epuran: “ Metoda experimentala este un system complex de cunoastere a realitatii, caracterizat prin utilizarea rationamentului experimental, care prelucreaza atat fapte provenite din observatii cat si din experiment “.

Metoda de experiment este o metoda integrala , folosita si in stiintele de observatie si in cele experimentale.

Metoda experimentarii sau experimental , consta in efectuarea de experiente pentru a controla sau a verifica valoarea unei idei experimentale. Claude Bernard , defineste experimental, drept o observatie provocata, in scopul efectuarii unui control. Experimentul presupune o stare activa a subiectului , care implica o activitate metodica, orientate spre scopul précis de verificare a unei ipoteze. Presupune o activitate intelectuala complexa si diversificata a oamenilor de stiinta care provoaca, organizeaza, interpreteaza si inteleg un fenomen.

Cunoasterea experimentala pastreaza observatia ca o conditie esentiala , ca izvor al ipotezelor si predictiilor , ca o sursa a imformatiilor ce provin din provocarea deliberata a faptelor. Observatiile se dinsting in doua clase:

a) pasive sau spontane – in care subiectul nu urmareste descoperirea de fapte stiintifice anticipate.

b) Active sau reflexive – in care subiectul cauta sa descopere fapte in lumina unor ipoteze si teorii existente

In rationamentul experimental , experimentatorul nu poate fi despartit de observator. Trebuie retinut deoarece experimental verifica o relatie presupusa dintre doua fenomene prin provocarea si controlul acstora de catre experimentator. Tipologia experimentelor deste diferita si ele depend de scopul , conditiile materiale, elaborarea ipotezelor si previziunilor care stau la baza acestora.

Experimentul se poate desfasura ca:

1. Experiment de laborator, unde cercetatorul are conditiile ce le mai bune de manevrare a variabilior , precum si controlul lor.

2. In conditii naturale – prin experimental pedagogic care se bazeaza pe conditiile unei observatii dirijate, provocate asa cum se intampla in studiul unor fenomene sociale, determinate tot din cauze sociale.

3. Experiment de explorare ( investigare, cunoastere), are drept scop descoperirea relatiei ce poate exista intre doua alternative.

4. Experimentul de verificare sau confirmare, este tipul fundamental avand ca scop verifiarea unei ipoteze formulate in prealabil.

5. Experiment pilot (de proba) , o repetitie generala , prin care cercetatorul verifica tehnicile de lucru, valoarea alternativei manevrate , condtitiile optime de aplicare a ei, tehnicile de recoltare a datelor si de recoltare a raspunsurilor. Acest tip de experiment este inrudit cu cel explorator, el rezulta din necesitatea confirmarii exactitatii rationamentului experimental, in verificarea unei ipoteze.

6. Experiment functional, urmareste stabilirea relatiei functionale dintr-o alternative independenta si alta dependenta.

Etapele cercetarii experimentale

1. Stabilirea temei , a problemei , in raport cu cerinte, posibilitati si cercetator.

2. Alegerea variabilelor (alternativelor) exploratorii in functie de ipotezele avansate ( model ipotetic).

3. Stabilirea situatiei experimentale.

4. Manipularea si masurarea alternativelor.

5. Prelucrarea datelor experimentale.

6. Redactarea raportului cercetarii.

7. Concluziile si interpretarea datelor cercetarii.

8. Recomandari de aplicare practica a rezultatelor.