Metode de Psihoterapie Utilizate în Cazul Copiilor cu Probleme

In clinica de neuropsihiatrie infantila tratamentul medicamentos este adesea asociat cu psihoterapia si cu activitatea de asistenta sociala. Reamintim faptul ca psihoterapia este definita ca o forma de tratament psihologic in cadrul careia agentul terapeutic principal il reprezinta relatia si comunicarea dintre terapeut si pacient.

Desi exista multe sisteme psihoterapeutice, care se deosebesc atat in ceea ce priveste baza teoretica cat si prin modul in care functioneaza relatia si comunicarea dintre terapeut si pacient, in toate tipurile de psihoterapie este importanta intelegerea semnificatiei unui anumit tip de comportament cat si invatarea pacientului sã faca fata mai bine problemelor sale emotionale.

Initial psihoterapia a luat un mare avant datorita aparitiei psihanalizei si terapiei analitice, care considera ca tulburarile psihice au la baza mecanisme de natura inconstienta si care pun accent pe realizarea "insight"-ului in ceea ce priveste conflictele de natura inconstienta. Psihoterapia analitica la copii a fost dczvoltata de Anna Freud, Melanie Klein si Michael Fordham.

Modelul de functionare a psihismului uman cat si realizarea insight-ului asupra problemelor subiectului fac parte astazi din aproape toate sistemele de psihoterapie, indiferent de orientarea teoretica, deoarece este evident ca anumitc modele de comportament pot avea o semnificatie simbolica sau un sens ascuns. (Astfel, de pilda supararea cu seful poate fi transferata asupra sotiei sau uitam sa ne ducem la o intalnire la care nu vrem sa ne ducem.)

Psihoterapiile individuale la copii

Psihoterapia individuala este indicata mai ales cand avem de-a face cu o tulburare emotionala datorata unor conflicte de natura interioara sau a unor agenti stresanti care au actionat in trecut sau care actioneaza in prezent si despre care copilul simte ca nu le poatc face fata, agenti stresanti ce nu tin de patternul de comunicare din cadrul familiei (dificultati ce apar din modul in care copilul sau adolescentul percepe situatia). La copiii mai mici adesea o comunicare se realizeaza mai bine sub forna de joc si din acest motiv si psihoterapia prin joc este mai eficienta. dar jocul prin el insusi nu reprczinta o psihoterapie, ci el faciliteaza comunicarea. Folosind intr-un anumit fel jucariile, copii exprima sentimente si trairi (plastelina, animale, soldati, papusi ce reprezinta pe mama, tata. bunici, frati, surori pot ajuta pe copil sa-si exprime mai bine sentimentele).

La copiii mai mari sau adolescenti se pot analiza visele si se pot stimula copiii sä vorbeasca deschis despre trairile lon. Metoda teatrului de papusi, in care copilul reface scene din propria familie, pare a fi foarte utila. Se observa sentimentele de ostilitatc si se pot intrevedea si noi solutii. Terapeutul este adesea confruntat cu o opozitie deschisa cand incearca sa abordeze direct problemele copilului; daca el se preface ca nu stie ca baietelul de pe scena este acelasi cu pacientul, problemele pot fi discutate cu acesta. Pentru multi copii este important sa aiba incredere in terapeut, sã stie ca exista cineva pe care se pot baza cu adevarat, ceea ce in familiile cu probleme adesea nu se poate realiza.