Metode în psihologie

Psihologia fiind ştiinţă cu obiectul propriu de studiu posedă şi metodele de cercetare. Metodele de cercetare în psihologie dispun de o rigurozitate mai mică în comparaţie cu metodele din ştiinţele exacte sau ale naturii. În procesul dezvoltării ştiinţa psihologică a trecut treptat de la metodele subiective la metodele obiective, de la instrospecţie (autoobservaţie) ca metodă subiectivă la observaţie, experiment, test psihologic ca metode obiective.

Metodele ştiinţei psihologice au un caracter instrumental, de intervenţie, de informare, interpretare şi acţiune.

Metoda observaţiei constituie originea cercetărilor psihologice. Observatorul are şansa de a descoperi un fapt numai dacă inspectează realul, fiind înzestrat cu un fond amplu de cunoştinţe. A observa nu înseamnă a vedea, ci mai degrabă a înţelege, a analiza şi organiza realitatea. Observaţia are ca scop înţelegerea iar ca metodă de cercetare în psihologie constă în urmărirea determinată şi înregistrarea exactă a diferitor manifestări comportamentale. În psihologie există mai multe clasificări ale formelor de observaţie în dependenţă de criteriile care sunt puse la bază:

• în funcţie de nivelul de structurare observaţia este naivă-nestructurată şi uzuală interacţiunilor umane şi ştiinţifică-planificată, organizată sistematic şi raportată la un anumit scop.

• în funcţie de nivelul de implicare a cercetătorului observaţia poate fi neparticipativă- observatorul se poziţionează exterior faţă de obiectul studiului şi participativă-este de dorit ca identitatea cercetătorului să nu fie descoperită.

• în funcţie de nivelul de formare a protocolului observaţia poate fi structurată – utilizează o procedură formală, strict organizată cu obiective bine definite şi nestructurată-nu presupune un protocol ferm stabilit din timp şi informaţiile se culeg prin raportare la scopul urmărit.

Avantajele utilizării acestei metode sunt: obţinerea unei informaţii ample, vaste, permite accesul la informaţii în situaţiile în care alte metode nu sînt eficiente, procedura de selecţie a subiecţilor este simplă, permite descrierea evenimentelor aşa cum au avut loc în realitate, este relativ puţin costisitoare.

Dezavantajele utilizării metodei observării sunt: nu poate fi folosită pentru determinarea comportamentelor unor grupuri mari, nu pot fi culese informaţii despre trecut şi nu permite predicţii, observatorul poate prezenta o sursă de eroare, se desfăşoară într-un timp îndelungat.

Observarea ne permite studierea activităţii psihice în condiţii obişnuite.