Modelul Collins și Loftus - experiența personală afectează rețele

Collins şi Loftus (1975) au propus un model care a dus la reţele precum cea din ● Figura 9.19, în care, conceptele care sunt mai strâns legate sunt conectate prin linii mai scurte. De exemplu, reţeaua din figura 9.19 indică faptul că " vehicul" e conectat cu "maşină", "camion" şi "autobuz" prin legături scurte ( deoarece acestea sunt concepte apropiate sau care au legatură intre ele) , dar e conectat şi cu "fire engine" şi "ambulanţa" (care sunt vehicule mai puţin tipice decât maşină, camion, sau autobuz) prin legături mai lungi. Aceste legături scurte determină o reacţie mai scurtă de recunoaştere, ca durată de timp, pentru vehiculele mai tipice.

Modelul Collins şi Loftus abandonează structura ierahică utilizată de Collins şi Quillian, în favoarea unei structuri bazată pe experienţa unei persoane. Acest lucru înseamnă că distanţa dintre diferite concepte poate varia în cazul mai multor oameni, în funcţie de experienţa şi cunoştiinţele lor despre anumite concepte.

In addition to proposing experientially based links between concepts, Collins şi Loftus au propus, de asemenea, o serie de modificări suplimentare la modelul Collins şi Quillian pentru a se ocupa de probleme cum ar fi economia cognitivă şi problema porc-mamifer. Detaliile privind propunerea legată de modificările suplimentare, nu sunt aşa de importante. Ceea ce este important este că aceste modificări au făcut posibil să fie explicat orice rezultat a experimentelor de categorizare. Collins şi Loftus descriu teoria lor ca fiind " o teorie destul de cmplicată cu o suficientă generalizare/te pentru a putea fi aplicată rezultatelor din diferite paradigme experimentale". Deşi aţi putea crede că putând explica orice rezultat ar putea fi un avantaj, această proprietate a modelului i-a făcut pe unii cercetători să-l critice, aşa cum vom putea vedea în secţiunea următoare.

EVALUAREA TEORIEI REŢELEI SEMANTICE

De ce ar fi un model criticat dacă poate explica orice rezultat? Putem răspunde la această întrebare luând în considerare următoarele proprietăţi ale unei teorii psihologice bune:

1.Putere explicativă. Teoria poate explica de ce a aparut un rezultat particular, facând o afirmaţie precum " Comportamentul X a avut loc deoarece..."

2.Putere predictivă. Teoria poate prezice rezultatele unui anumit experiment, facând o afirmaţie de genul " În aceste circumstanţe, va apărea comportamnetul y".

3.Falsificabilitate. Teoria sau o parte din teorie poate fi indicată/arătată ca fiind greşită în cazul în care apare un anumit rezultat experimental. Aceast lucru înseamnă că ar trebui să fie posibil sa proiectezi un experiment care poate da potenţialele rezultate ,care ar fi prezise de teorie, şi, de asemenea, că poate da potenţiale rezultate care nu sunt prezise de teorie./ Teoria sau o parte a teoriei poate fi potential dovedită a fi greșită, în cazul în care apare un anumit rezultat experimental. Acest lucru înseamnă că ar trebui să fie posibil să se poată proiecta un experiment care poate produce rezultate care potențial ar putea fi prezise de către teoria, și, de asemenea, că poate produce rezultate care potențial nu sunt prezise de teorie.

4.Generarea de experimente. Teoriile bune stimulează ,de obicei, cercetări pentru a testa teoria, pentru a stabili modalităţi de imbunătăţire a teoriei, de a utiliza metode noi sugerate de teorie sau pentru a studia intrebări noi, ridicate de teorie.

Când evaluăm teoria originală a lui Collins şi Quillian după aceste criterii, observăm că deşi explică şi prezice anumite rezultate (see the data in Figure 9.16), sunt multe rezultate pe care nu le poate explica, precum efectul tipic şi reacţia lungă de timp pentru enunţul "Un porc este un mamifer." Aceste eşecuri, pentru a explica şi prezice sunt ceea ce i-a determinat pe Collins şi Loftus să propună teoria lor.

Dar teria lui Collins şi Loftus a fost criticată din cauză că era felxibilă, lucru care este dificil de falsificat. Putem înţelege de ce este acest lucru o problemă prin luarea în considerare a reţelelor din figura 9.20, care arată nodul pentru "fire engine" şi câteva dintre legăturile sale în cazul a două persoane diferite . Nodul "motorul de foc" va fi mult mai usor activat de către concepte înrudite pentru reţeaua din fig b decât pentru cea din fig a, deoarece legăturile sunt mai scurte în fig b. Dar lungimea legaturilor poate fi determinată de mai mulţi factori, incusiv de experienţa trecută a unei persoane cu "motorul de foc" sau cu alte tipuri de vehicule. Din păcate nu există reguli precise pentru determinarea acestor lungimi-sau, pentru determinarea unor lucruri cum ar fi cât timp ramâne activarea după ce se răspândeşte, sau câtă activare totală este necesară pentru a declanşa un nod. Acest lucru înseamnă că prin ajustarea în mod corespunzător a factorilor, precum lungimea legăturilor şi cât timp durează activarea, modelul poate "explica" mai multe rezultate diferite.