Monografia Psihologică a Gimnasticii

Istoria este stiinta care se ocupa cu dezvoltarea societatii omenesti in intreaga ei

complexitate ca un proces unitar,uneori contradictoriu desfasurandu-se pe baza unor legi obiective.

Istoria educatiei fizice si sportului studiaza aparitia si prefacerile in modul de practicare a exercitiilor fizice in diferite epoci istorice. Gimnastica a fost si ramâne unul din punctele forte ale românilor pe plan sportiv si nu numai. Sutele de medalii aduse de acest sport reprezinta un motiv de mândrie pentru conationalii Nadiei Comaneci, Laviniei Milosovici,Andreei Raducan sau Catalinei Ponor.

Gimnastica sportiva este unul dintre cele mai frumoase sporturi, oferind un spectacol de mare virtuozitate, maiestrie si arta. Ea a ajutat la cunoasterea tarii noastre, ducand faima acestei discipline in cele mai indepartate colturi ale lumii, ridicand sportul romanesc pe cele mai inalte culmi ale gloriei.

Scurt istoric

Am ales gimnastica sportiva ca si subiect de referat deoarece inca din perioada antica au aparut lucrari de specialitate in care a fost abordata problematica domeniului. Trei mai lucrari de specialitate si-au pus amprenta tinand cont de contextul istoric social,politic,economic si cultural ale timpului.

Prima dintre acestea fiind lucrarea lui Filostrat “De arte gymnastica” (“Arta gimnasticii”) prezinta cu multa obiectivitate istoricul si tehnica exercitiilor fizice in perioada antica. In perioada renasterii pedagogul Mercurialis prezinta in lucrarea “Ars gymnastica”(“Despre gimnastica”) structurata in 6 volume,rolul major pe care il detinea gimnastica in societate.

In perioada moderna,un alt pedagog Guts Muths a publicat “Gymnastik Fur die Jungend” ,lucrarea a aparut in urma unui studiu efectuat pe o perioada de 8 ani timp in care,autorul a urmarit efectele benefice ale practicarii exercitiilor fizice de catre tinerii scolari.

Termenul de «gimnastica» vine de la cuvantul grecesc «gymnos» care inseamna gol, dezbracat, deoarece grecii executau exercitiile fizice in «palestrele» si «gimnaziile» lor, fara imbracaminte.

Parcurgand treptele de evolutie ale societatii, gimnastica s-a confundat cu educatia fizica si a evoluat din timpurile cele mai indepartate si pana in zilele noastre. Astfel, egiptenii preconizau o eductie fizica armonioasa, pentru formarea multilaterala a omului, prin practicarea exercitiilor fizice, a muzicii si a dansului; hindusii dadeau o deosebita importanta exercitiilor fizice avand un sistem de gimnastica si educatie fizica denumit «Pranaiama».

Poporul care a acordat insa cea mai mare importanta exercitiilor fizice este cel grec. El a creat cuvantul «gimnastica» pentru a da un nume generic totalitatii exercitiilor fizice practicate in scopul de a contribui la intretinerea sanatatii, la intarirea corpului si la infrumusetarea vietii spirituale. In conceptia lor au existat trei laturi: igienica, militara si armonica. Latura militara a fost fundamentata si practicata de catre spartani, iar latura idealului armonic de atenieni.

In sec. XVII apar scoli si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele de gimnastica (bara fixa si paralelele) a fost reprezentantul scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel care a pus bazele sistemului de «gimnastica suedeza» a fost P.H. Ling.

La noi in fara se aminteste pentru prima data de introducerea gimnasticii ca materie de invatamant in a doua jumatate a secolului al-XVIII-lea la «Scoala Domneasca de la St. Sava».

Una dintre figurile luminoase si sustinatorul gimnasticii lui Frederic Ludwig a fost Gheorghe Moceanu. In 1981 s-au implinit 110 ani de cand dascalul ardelean Gheorghe Moceanu - venit de la Cluj la Bucuresti - infiintase pe langa societatea «Tirul», prima «Scoala de gimnastica pentru scolari»

Astfel Gheorghe Moceanu (1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa introduca exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata cateva actiuni pentru care amintirea sa va ramane perena: la sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in armata; utilizeaza dansurile nafionale ca mijloace de educatie fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca obiect facultativ; scrie si publica (in 1869) prima «Carte de gimnastica»; initiaza gimnastica acrobatica; scrie o lucrare despre gimnastica feminina.

Participarea sportivilor romani la Jocurile Olimpice incepe in anul 1900 si se concretizeaza prin participarea la 18 editii ale Jocurilor Olimpice de vara la 27 de ramuri sportive, cele mai multe prezente fiind inregistrate de tir-16, atletism si scrima-15, luptele si boxul-14, gimnastica si kaiacul-canoe -13,canotajul-12.

La toate aceste participari, sportivii romani au cucerit un numar de 265 de medalii , din care 74 de aur, 83 de argint si 108 de bronz, la care se adauga medaliile cucerite de olimpicii romani in anul 2004 la Atena.Dintre toti sportivii participanti de-a lungul anilor la Jocurile Olimpice,performante de exceptie au realizat gimnasta Nadia Comaneci care a obtinut 9 medalii(din care 5 de aur), canoistul Ivan Patzaichin-7 medalii din care 4 de aur,canotoarea Elisabeta Lipa ,de asemenea cu 7 medalii din care 4 de aur, gimnasta Ecaterina Szabo cu 5 medalii din care 4 de aur, gimnasta Simona Amanar cu 7 medalii(3 de aur), gimnasta Daniela Silivas cu 6 medalii (3 de aur), Lavinia Milosovici, Toma Simionov, Simona Pauca, Iolanda Balas etc. intre 6 si 12 medalii, din care 2 de aur.

Datorita prezentei Nadiei Comaneci in Canada, in dialectul “quebecois” exista un cuvint nou “Nadiesc”care inseamna superlativul absolut al frumosului, al grafiei, gingasiei, preciziei, egaland perfectiunea, atingand sublimul artei. In fiecare dintre voi exista o “Nadie”, trebuie descoperit doar secretul prin care veti putea obtine mari succese, care consta, de fapt, in munca, perseverenta, darzenie si foarte multa vointa.