Necesitatea unei științe a victimei - victimologia

Diferenţele dintre oameni în plan social, economic, cultural etc. au făcut posibil ca de-a lungul timpului să apară fenomene deviante, concretizate prin violenţă fizică, verbală care s-au finalizat în multe cazuri prin fenomene externe precum crima. În acest fel se pot împărţi oamenii în două categorii: agresori şi victime. Orice om poate deveni victimă însă acelaşi lucru nu se poate spune şi despre agresor, deoarece acesta are posibilitatea de a alege. În cele mai multe cazuri victima nu alege ca să fie victimizată ci ea este aleasă.

În sociologie victima unei infracţiuni este „persoana sau grupul care a suferit un prejudiciu sau i s-a adus o vătămare a intereselor sau a integrităţii sale corporale” . Analizând victima unei infracţiuni ca fiind partea care a suferit un prejudiciu, întâmpinăm două probleme. Prima ar fi noţiunea de infracţiune care variază în funcţie de timp şi spaţiu iar cea de a doua ar fi că nu întotdeauna este simplu de stabilit cine este victima. Pe de o parte avem victima directă a infracţiunii iar pe de altă parte avem comunitatea ca victimă.

Noţiunea de infracţiune diferă în funcţie de timp şi spaţiu. Dacă ar fi să analizăm infracţiunea după variabila de timp, atunci un exemplu în acest caz ar fi avortul.

Atat in cazul violentei in familie sau in cazul traficului de fiinte umane, subiectii actelor violente se situeaza in aria sexului feminin, prea putin vorbindu-se depre violenta asupra barbatilor sau trafic de barbati.

Violenta in familie

Violenta casnica nu este un eveniment singular, ci se manifesta sub forma mai multor tipare comportamentale coercitive exercitate de abuzator asupra victimei. Acest fenomen poate sa apara atat in cadrul unui mariaj, cat si in intr-o relatie de tip homosexual. Copii, intreaga familie si comunitatea au de suferit de pe urma furiei dezlantuite. Dintre efectele imediate instalate asupra victimelor, copiilor si abuzatorilor se pot enumera traumele, bolile cronice, aparitia unor tulburari psihice, decesul (Ganley, 1996). Se estimeaza ca abuzul este unul din factorii cauzatori de suferinta in randul femeilor cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani (Ingrassia&Beck, 1996/1997).

Forme ale abuzului

Scopul principal al abuzului este de a obtine putere si control .Se contureaza 5 forme ale relatiei bazate pe violenta: fizica, emotionala, economica, psihologica, sexuala.

- In abuzul fizic o persoana incearca sa produca suferinta unei alte persoane, modalitate ce nu exclude impuscarea, injunghierea, impinsul, vatamarea prin folosirea unor obiecte contondente, a pumnilor, picioarelor, palmuirea.

- In abuzul emotional, o persoana urmareste sa submineze personalitatea altei persoane, iar modul de realizare merge de la critici, insulte ce dau nastere unor sentimente de inferioritate pana la manipulare.

- In cazul abuzului economic, agresorul aduce victima intr-o pozitie financiara dependenta (Chez, 1994).Abuzatorul este cel care decide modul in care vor fi cheltuiti banii, fapt care poate implica diferite cunostinte financiare sau se poate intersecta cu anumite paliere economice. Exemple ale mentinerii controlului financiar sunt cele in care victimei nu i se permite sa munceasca; se tine o evidenta stricta asupra fiecarui ban cheltuit sau abuzatorul nu accepta ca celalalt sa se angajeze.

- Desi duce la instalarea fricii, abuzul psihologic este o modalitate prin care abuzatorul se asigura ca domina victima. Amenintarea cu violenta poate fi orientata direct asupra victimei sau poate consta in amenintarea cu suicidul. Intimidarea poate fi orientata atat asupra propietatii, a cuiva drag sau a animalului de casa. Abuzatorul poate prelua controlul prin izolare si dezinformare, poate fi o persona subtila sau galagioasa, isi poate urmari scopul in mod subtil sau fatis. Abuzul subtil se poate manifesta prin nerabdarea de a petrece cat mai mult timp posibil cu persoana iubita. Tacticile de dezinformare cuprind minciuni adresate victimei cu scopul de a-i deforma acesteia simtul realitatii