Obiectul psihologiei - dificultăți de abordare

La intrebarea lui Paul Fraisse :”Psihologia in cautarea propriului ei obiect?” ,raspunsul este partial adevarat ,psihologia aflandu-se intr-adevar in cautarea propriului obiect de investigare ,insa ceea ce ar trebui sa ne ingrijoreze este nu faptul ca psihologia nu are inca un obiect propriu de cercetare ,ci ca are prea multe si ca nu exista un obiect unitar de cercetare a psihologiei.Exista anumiti factori care au intarziat elaborarea obiectului unitar al psihologiei:

- Unul dintre acestia este de ordin ontologic si se refera la complexitatea existentiala a psihicului in general ,a fenomenelor ,proceselor ,insusirilor ,starilor psihice in particular ,investigate de psihologie.Psihicul este expresia ultima a tot ceea ce este in univers ,a celorlalte forme existentiale (mecanice ,fizice ,biologice) ,iar diferenta intre ceea ce este pur chimic ,pur biologic si ceea ce este pur psihic este dificila.Intrepatrunderea psihicului cu fizicul ,fiziologicul creeaza dificultati in stabilirea obiectului de studiu al psihologiei

- O alta categorie de factori este de ordin gnoseologic ,fiind legata de avatarurile reflectiilor teoretice si ale investigatiilor empirice:

a)existenta unor scoli psihologice ,orientari si conceptii care intalnesc contradictii externe.

Spre sfarsitul secolului al XIX lea ,psihologia si-a delimitat problemele si si-a stabilit metodele de cercetare ,afirmandu-si statutul de stiinta.La inceputul secolului XX si in decursul acestuia si-a inchegat constructiile teoretice , si-a rafinat metodele de investigatie.Marile curente care au marcat intreaga istorie a psihologiei sunt: asociationismul ,behaviorismul ,gestaltismul ,psihanaliza ,psihologia umanista ,fiecare dintre acestea propunand diverse metode explicative asupra vietii psihice.Dificultatea reala a delimitarii obiectului psihologiei este reliefata daca adaugam la aceste curente si diviziunile lor :reflexologia ,psihologia continutului ,psihologia actului ,psihologia intelesului ,a explicarii).Pentru J.B. Watson ,obiectul psihologiei il constituia comportamentul ,pentru Wundt- viata psihica interna ,starile mintale subiective ,pentru J.R. Angell si G.H. Mead ,obiectul psihologiei il reprezenta constiinta ,pentru S.Freud –inconstientul ;K .Lorenz reducea obiectul psihologiei la comportamentul instinctive al animalelor ,pe cand la J.Piajet –la evolutia conduitelor inteligente ale copilului.I.P. Pavlov accentua rolul reactiilor si reflexelor conditionate ,in timp ce Skinner se centra pe comportamente operante.

Daca scolile psihologice ar fi fost asemanatoare ,s-ar fi ajuns la un consens ,insa acestea se respingeau si negau reciproc.Este adevarat ca intre diferite orientari psihologice exista si un sir de puncte commune ,insa acestea au fost ignorate ,ingreunandu-se ajungerea la o perspective unitara de interpretare a obiectului psihologiei

- existenta teoriilor ,conceptiilor ,scolilor ,orientarilor psihologice care prezinta contradictii interne.

Aproape fiecare orientare ,dar in special behaviorismul si psihanaliza ,si-su dezvoltat ,in timp ,forme noi care depasesc limitele variantelor initiale.Astfel ,astazi avem ,pe langa behaviorism si neo-behaviorism ,exista freudism ,dar si neo-freudism.Noile variante ale acestora ,nu renunta la postulatele initiale ,insa aduc modificari atat de importante incat fac de nerecunoscut vechile orientari.Luam ca exemplu behaviorismul si observam ca. la ora actuala ,nu mai este un current monolithic ,cuprinzand in interiorul sau patru orientari distincte:

a)atitudinea sceptica manifestata fata de constructele teoretice;

b)angajarea asociationista hulliana ca formula reductionista pentru explicarea fenomenelor complexe;

c)utilizarea intaririi ca substitute pentru explicatiile intentionale;

d)reducerea experientei constiente la evenimentele comportamentale.

Prima orientare este depasita;cea de-a doua cunoaste o puternica revigorare ;a treia este atacata de cercetarile asupra invatarii animalelor ,astfel avand un statut incert.Iar cea de-a patra este ignorata de psihologie ,dar prezinta interes pentru filosofie.

Intalnim in interiorul aceleiasi orientari psihologice treceri de la tendintele ortodoxe la cele heterodoxe ,eretice ,iconoclastice :avem “ruptura” lui A.Adler si a lui C.G. Jung de Freud ,in locul psihanalizei traditionale aparand “psihologia individuala “ a lui Adler si “psihologia analitica” lui Jung

- Inchiderea in ele insele a scolilor si orientarilor psihologice ,hegemonismul lor

Desi toate sunt limitate ,fiecare pretinde ca este totalitara;desi realitatea pe care o studiaza este atat de complexa si diversa ,ele o reduc la un singur model explicativ ,astfel ingustand obiectul de studiu al psihologiei.

Pe masura ce asistam la diversificarea orientarilor si scolilor psihologice ,se accentueaza si tendinta de reductionism si inchidere in sine a acestora ,chiar daca ele declara ,formal ,o deschidere spre alte orientari ,dorinta de integrare si unitate.Insa nu reductionismul ,in sine este periculos ,ci absolutizarea lui ,lipsa intentiei si a tentativei de depasire a lui.(Aici avem exempul psihologilor cognitivisti ,care se opresc doar asupra studierii proceselor cognitive , insa asta nu inseamna ca ei reduc psihicul la cognitiv ,neconstientizand rolul si semnificatia altor aspecte- afective ,motivationale,etc.- ci ca,pentru a cunoaste mai bine cognitivul ,ei fac abstractie de alte determinari ale psihicului