Paradigmă social-cognitivă și paradigmă behavioristă aplicate pe un caz

Un angajat al unei corporatii multinationale apeleaza la psiholog in scopul rezolvarii problemelor sale de natura sociala. Acesta prefera sa petreaca pauzele de la munca singur, absenteaza frecvent de la situaltiile de examinare din cadrul companiei, insa cu toate acestea performantele la locul de munca sunt bune el fiind sustinut de familie in tot ceea ce face. O sa analizez comportamentul clientului prin prisma paradigmei behavioriste si a paradigmei social-cognitiva.

Behaviorismul este una din orientarile majore ale psihologiei contemporane, iar B.F.Skinner este cel mai faimos reprezentat al acestui curent. Aceasta abordare se concentreaza asupra prezicerii si controlului comportamentelor observabile si deschise. Personalitatea este definita in termeni de comportamente observabile, comportamentul se presupune a fi determinat de factori externi, adica de intariri si stimuli discriminatori din mediu, se considera ca e posibil sa se exercite o influenta pozitiva asupra oamenilor, schimband conditiile de mediu, inclusiv pe cele sociale si schimbarea poate sa apara oricand pe parcursul vietii unei persoane. Pe scurt, behaviorismul presupune ca actele oamenilor sunt determinate de factori externi.

Conform acestei paradigme, evaluarea personalitatii trimite la evaluarea comportamentelor unei persoane dintr-o perspectiva functionala. Evaluarea functionala e definita ca o evaluare pre-interventie al carei scop il reprezinta identificarea factorilor de mediu responsabili pentru declansarea sau mentinerea anumitor comportamente.

In prima faza de analiaza a comportamentului clientului meu o sa ii explic faptul ca majoritatea comportamentelor de tip anxios sunt invatate, iar aceste reactii anxioase sunt deprinderi gresite care se pot modifica. Pentru a descoperii natura temerii respective o sa aplic interviul psihologic care o sa cuprinda intrebari despre copilarie, adolescenta, familie, prieteni, conflicte, etc. O sa incerc si automonitorizarea pentru a observa stimulul declansator al comportamentului sau antisocial si mai exact motivul pentru care nu vorbeste cu colegii, de ce anume isi gaseste tot timpul scuze pentru a lipsi de la examinarile din cadrul corporatiei unde lucreaza.

Am descoperit faptul ca aceasta incapacitate de a socializa este datorata faptului ca de fiecare data cand este pus in situatia de a conversa cu o persoana necunoscuta are anumite reactii fiziologice cum ar fi palpitatiile, senzatia de “nod in gat”, tensiune arteriala, transpiratie, iar datorita acestor stari de agitatie si neliniste refuza sa initieze contact cu persoanele noi simtindu-se mult mai bine singur.

O prima strategie de optimizare a comportamentului clientului meu ar fi expunerea repetata si graduala la stimulii care provoaca anxietate. O sa incepem prin realizarea unei liste cu situatiile care provoaca anxietate, dupa care o sa le ierarhizam de la situatiile ce provoaca anxietate redusa pana la cele care declanseaza reactiile cele mai intense. El o sa inceapa prin expunerea la situatia cea mai putin anxiogena si anume asistarea intr-o pauza la conversatiile dintre colegi, iar in aceasta situatie care este mai putin stresanta si nu presupune implicarea in conversatie ar trebui sa reuseasca sa inlocuiasca anxietatea cu o reactie normala. In urma realizarii acestei sarcini cu succes, el o sa avanseze pana la situatiile care presupun gradul cel mai intens de anxietate. Astfel, expunerea gradata il ajuta pe client sa construiasca o experienta dupa cealalta si sa dezvolte cu timpul un sentiment de competenta.

O alta strategie este desensibilizarea progresiva care presupune folosirea strategiilor de relaxare in confruntarea cu stimulii care produc anxietate. Aceasta tehnica se bazeaza pe evidentierea contrastului intre relaxare si incordare, astfel incat clientul invata sa se relaxeze, sa observe ce anume este starea de incordare si cum poate ea fi controlata sistematic. Practicand in mod repetat va invata sa recunoasca si sa faca deosebirea intre senzatiile asociate cu incordarea musculara si cele care acompaniaza relaxarea Dupa ce a invatat relaxarea, se creeaza o ierarhie a anxietatii care cuprinde descrieri ale unor situatii care ii evoca clientului anxietate. Situatiile se vor aranja intr-o ierarhie bazata pe nivelul de anxietate pe care clientul il asociaza fiecareia. Desensibilizarea incepe prin abordarea itemului situat la nivelul cel mai scazut in ierarhie, se va ramane la acel item pana cand clientul se poate confrunta cu situatia respectiva, fara sa resimta o anxietate puternica in timpul acestor confruntari cu stimulii care produc anxietate, se foloseste relaxarea ca raspuns concurent. Dupa ce a dovedit ca poate mentine o stare de relaxare în prezenta itemului tintit, clientul va trece la urmatorul item din ierarhie, pana cand sunt completati toti. In cadrul fiecarui item, relaxarea este asociata sursei identificate a anxietatii si se creeaza o reactie conditionata clasica.