Personalitatea

1. CONCEPTUL DE PERSONALITATE

1.1. Definitia si caracteristicile personalitatii

În viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o însusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii.

Se pune întrebarea Ce este personalitaea?. În opinia lui P.Fraisse istoria psihologiei, între anumite limite, se confunda cu istoria raspunsurilor la aceasta întrebare fundamentala. Înainte de a defini personalitatea trebuie sa definim persoana.

Persoana înseamna individul uman concret. Personalitatea însa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, în scopul întelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umana.

În literatura de specialitate si nu numai, exista numeroase definitii ale personalitatii, fiecare surprinzând câteva aspecte ale acestui concept atât de vast.

În "Dictionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definita asfel: (...) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de o alta persoana.

Pentru sociologie personalitatea este expresia socioculturala a individualitatii umane. (Dictionar de Sociologie - coord. C. Zamfir, L. Vlasceanu)

Între nenumaratele definitii ale personalitatii, G. W. Allport da propria definitie în lucrarea Structura si dezvoltarea personalitatii", încercând cum spune (...) nu sa definim obiectul în functie de metodele noastre imperfecte".

PERSONALITATEA este organizarea dinamica în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gândirea si comportamentul sau caracteristic."

Pentru a întelege mai bine, vom explica în continuare conceptele din aceasta definitie, asa cum a facut-o Allport:

Organizarea dinamica

Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi, care ghideaza în mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii.(...) Termenul implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivaa.

Psihofizic

Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa. Organizarea sa atrage dupa sine functionarea atât a spiritului, cât si a trupului într-o unitate inextricabila.

Sisteme

Un sistem (orice sistem) este un complex de elemente într-o interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept , un stil de comportare. Aceste sisteme exista în mod latent în organism chiar când nu actioneaza. Sistemele sunt "potentialul nostru de activitate.

Determina

Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gândire specifica atunci când intra în actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinate. Ele exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor

adoptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta.

Caracteristic

Orice comportament si orice gândire sunt caracteristice persoanei si (...) sunt unice pentru aceasta.

Comportament si gândire

Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca (...). Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala în care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra.

În Dictionar de Psihologie, editura Babel 1997, coordonat de Ursula Schiopu comportamentul si gândirea "...se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de altele) si care contureaza identitatea ei specifica.

Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud (1856 - 1939), ca o modalitate de a explora continutul si mecanismele vietii mentale umane. Pregatirea sa l-a facut sa aprecieze importanta factorilor biologici (natura) si a experientei sociale (educatia) pentru dezvoltarea si mentinerea personalitatii umane.

Freud credea ca exista necesitati umane universale care ajuta la ghidarea si modelarea comportamentului uman. Unul este eros instictul vetii, nevoia oamenilor de a stabili legaturi între ei si altul este thanatos instinctul mortii, baza înclinatiei agresive.