Plânsul lui Nietzsche - eseu

Plânsul lui Nietzsche de Irvin D. Yalom este un roman pentru cei pasionaţi de filosofie şi psihoterapie, dar şi pentru cei deşi nu sunt familiari cu cele două domenii sunt atraşi de dialoguri profunde sau autocunoaştere.

Romanul descrie o poveste fictivă, având ca protagonişti personaje reale : filosoful Friedrich Nietzsche, medicul şi psihologul Josef Breuer (mentorul lui Freud). În spaţiul narativ apar şi alte personalităţi: Sigmund Freud, Lou Salomé şi Anna O. (Bertha Pappenheim). Cu toate că au trăit în aceaşi perioada, Nietzsche şi Breuer nu s-au întâlnit niciodată, toate dialogurile intense din romanul lui Yalom fiind rod al imaginaţiei sale. Romanul se fundamentează deci pe o idee derivată dintr-o susţinere a lui André Gide cum că „ficţiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple”.

Într-o zi, pe când se afla în frumoasa Veneție, pentru a se vindeca de gândurile erotice despre fosta sa pacientă Bertha Pappenheim, este asaltat de o tânără necunoscută, fermecătoarea Lou Salome care, prin impulsivitatea, spontaneitatea, erotismul și nonconformismul de care dă dovadă, aproape îi impune mai bătrânului medic să accepte să trateze un foarte complicat caz de boală a unui prieten – cazul filozofuli Nietzsche, pe atunci practic necunoscut și ținut în umbră de către demonii ce îl măcinau fiecare zi și noapte.

Intrigat de situația aflată, Breuer acceptă cazul, nedându-și seama că acesta va constitui o adevărată provocare, cu atât mai mult cu cât pacientul său nu vrea să fie tratat, având convingerea că „adevărul este o greșeala față de care nu putem trăi! Că dușmanii adevărului nu sunt minciunile, ci convingerile! Că răsplata ultimă a celui mort este că nu va mai muri! Că medicii nu au nici un drept să deposedeze un om de moartea sa!” Pentru a evita refuzul lui Nietzsche de a fi tratat,acesta recurge la o strategie: îi propune să-i trateze migrena de care suferă, iar în schimb Nietzsche să-l vindece de disperare.