Problematica Creativității și Stimularea Ei la Elevi

În contextul profundelor transformãri ce au loc în societatea româneascã si a cerintei de integrare a ei în ansamblul structural al lumii contemporane în care nevoia de resurse naturale devine tot mai acutã, una din multiplele solutii spre care se înclinã este valorificarea într-o mare masurã a potentialului creativ al individului.

Creativitatea este deseori privita ca un proces misterios, ce caracterizeaza un numar restrans de artisti si inventatori geniali in marile momente de inspiratie. In fapt noi toti suntem prezumtivi creativi. Ori de cate ori rezolvam o problema intr-o maniera inedita sau descoperim o noua utilitate a unui obiect banal este solicitata intr-un grad mai mare sau mai mic capacitatea noastra creativa.

Fiind o rezultanta a functionarii optime a intregii personalitati, creativitatea sintetizeaza factori multipli de natura: intelectuala, motivationala, emotionala si atitudinala.

În sistemul de învăţământ creativitatea se impune atenţiei cadrelor didactice ca una dintre valorile formative esenţiale care ocupă un loc central în sistemul valorilor formative esenţiale care ocupă un loc central în sistemul valorilor definitorii pentru însuşi idealul educaţional.Creativitatea este o valoare socio-umană şi educaţională de prim rang. Educarea creativităţii poate depinde de algoritmii ce descriu procedeele dar şi asigurarea condiţiilor care o facilitează. Realizarea condiţiilor care facilitează creaţia, inclusiv dezvoltarea potenţialului creativ, a reprezentat principalul colectiv de-a lungul vremii. Ca o replica la vechea idee că ’’cel mai bun lucru ce se poate face pentru un creator este să nu fie tulburat cu nimic’’ , cercetările au avansat tocmai în sferele trăsăturilor de personalitate şi ale climatului muncii colective.

Prin creativitate se înţelege găsirea unor soluţii, idei, probleme, metode care chiar dacă nu sunt noi pentru societate, ele sunt obţinute de subiect ca o cale independentă.Ea presupune şi procesul de elaborare a noi semnificaţii sau soluţii prin generarea de noi combinaţii şi restructurări ale câmpului informaţional, a modalităţilor de autoexpresie şi acţiune umană. Putem înţelege creativitatea şi ca potenţial creativ, definit ca sistemul capacităţilor latente, apte de proiectare şi obiectivare în manifestări novatoare.

Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex ce cuprinde, simultan, fenomenele de activizare , antrenare, cultivare, şi dezvoltare a potenţialului de autoexpresie şi împlinire creatoare. În acest scop, este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii, adică a.factori structurali, intrinseci creativităţii, b.factori de ambianţă psihosocială şi, respectiv, de climat psihoeducaţional-stimulativ pentru afirmarea şi evoluţia creatoare.

Totodată, este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii.

Învăţarea creatoare presupune o serie de condiţii privind stimularea creativităţii.Printre acestea enumerăm:

-Asigurarea în activităţile instructiv –educative, a ponderii unor tipuri de solicitări care angajează permanent, sarcini de ordin constructiv, de elaborare creativă, situaţiile problemă de tip divergent,

-Menţinerea climatului, a atmosferei sau a ambianţei psihosociale în măsură să angajeze şi să stimuleze independenţa şi spontaneitatea creatoare a elevilor, care presupune: tratarea cu respect a întrebărilor sau problemelor de elevi, luarea atentă în consideraţie şi respectarea ideilor sau opiniilor care dovedesc independenţă de gândire, imaginaţie, originalitate a domeniului problematic dat.

-Stilul de îndrumare este non-directiv, specific învăţării prin problematizare în context creativ.