Probleme de Terminologie în ceea ce priveste Ergonomia și Psihologia

Stiinta interdisciplinara care are ca obiect studiul factorilor de solicitare a omului in procesul muncii, in scopul mentinerii capacitatii de munca la un nivel cat mai ridicat pe toata durata desfasurarii muncii, precum si a realizarii pe aceasta baza a obiectivelor propuse.

Ergonomia - o vedere de ansamblu

Începem cu ergonomia, punând în discutie niste definitii, dintre cele mai întâlnite în literatura de specialitate. Aceasta multitudine în ceea ce priveste definitiile date, releva faptul ca definirea acesteia a suscitat dificultati. Definitia data (ultima dupa multe altele) de catre I. E. A. (Asociatia Ergonomica Internationala) vizeaza urmatoarele aspecte: "Ergonomia (factorul uman), este disciplina stiintifica, care consta în întelegerea relatiilor dintre om si alte elemente ale unui sistem si aplicarea metodelor, teoriilor si datelor adecvate pentru a creste bunastarea omului si performanta sistemului în general. Ergonomistul este cel care contribuie la conceperea si evaluarea sarcinilor de munca, a posturilor de munca, a produselor muncii, dar si a mediilor si sistemelor muncii în scopul de a le face compatibile cu nevoile, abilitatile oamenilor, dar tinând cont totodata si de limitele acestora."

În Enciclopedia Internationala a Factorilor Ergonomici si Umani (W. Karwowski (Ed.). (2001). London: Taylor & Francis, t. 1), gasim numeroase definitii care apar si în cadrul literaturii ergonomice (p.35).

Definitia pe care o da SELF (Societatea Ergonomica de Limba Franceza), în anul 1998 este urmatoarea: ergonomia este "aplicarea în practica a cunostintelor stiintifice referitoare la om necesare pentru conceperea uneltelor, masinilor si dispozitivelor care sa poata fi utilizate de un numar cât mai mare într-o maniera sigura, confortabila, eficienta".

Iata definitia propusa de Jacques Leplat*, Director onorific al Scolii Practice de Studii Superioare Paris:

"Ergonomia este o tehnologie a carui obiect îl reprezinta conceperea si/sau amenajarea sistemelor om-masina sau, într-o maniera mai larga, a situatiilor de munca, în functie de anumite criterii dintre care cele mai importante caracterizeaza bunastarea muncitorilor (sanatate, securitate, satisfactie, confort, etc.) si eficacitatea acestor sisteme (productie, fiabilitate, adaptabilitate, etc.)".

O dezbatere care nu este înca încheiata în ergonomie este aceea legata de clasarea acesteia printre stiinte sau printre tehnologii. Ceea ce defineste stiinta este viziunea sa epistemica, care conduce la constituirea unui corp organizat de cunostinte. Tehnica corespunde unei viziuni mai pragmatice, orientata pe punerea în aplicare a cunostintelor pentru realizarea unui obiectiv determinat si definit prin criteriile amintite mai sus. Noi optam pentru cea de-a doua pozitie si estimam ca ceea ce defineste fundamental ergonomia este tocmai acest caracter de exploatare a cunostintelor pentru atingerea unui scop. Aceste cunostinte sunt rezultate din diverse discipline stiintifice sau chiar din analiza unei situatii concrete. Rezultatele punerii în aplicare a acestor cunostinte contribuie la formarea unui câmp de cunostinte proprii ergonomiei, original în raport cu alte discipline stiintifice, de la care ea s-a împrumutat.

Psihologia

Împrumutam de la Reuchlin (1981), aceasta definitie generala: "Domeniul psihologiei este constituit din conduite, adica activitatile indivizilor asa cum observatorul extern le poate analiza. Metoda sa consista în gasirea, în ceea ce priveste aceste conduite, a descrierilor si a explicatiilor verificabile. Aceste definitii ale domeniului si metodei sunt în mod evident solidare" (Reuchlin, 1981, p.7).

Câmpul psihologiei poate fi caracterizat:

Dupa obiectul activitatilor: distingem în acest sens, psihologia muncii, psihologia sportiva, psihologia juridica, etc.

Dupa functiile implicate: psihofiziologia, psihologia afectiva, psihologia cognitiva, psihologia învatarii, etc.