Procesarea ascendentă descendentă a percepției în formele complexe

DISCIPLINA: FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI ( MECANISME PSHIHICE COGNITIVE )

ANALIZATI MODUL IN CARE SE REALIZEAZA PROCESAREA ASCENDENTA/DESCENDENTA A INFORMATIILOR IN FORMELE COMPLEXE ALE PERCEPTIEI

Perceptia – notiuni de baza ale perceptiei

Perceptia este procesul psihic de prelucrare si interpretare a informatiei senzoriale sub forma unei imagini cu sens pentru subiect.

Este un proces de integrare a informatiei senzoriale intr-un mod unitar unde predomina obiectul ca intreg si dupa elementele sa componente.

Analizand perceptia din punct de vedere psihologic trebuie sa tinem seama de imbinarea orientarii ascendente cu cea descendenta de procesare a informatiei.

Din punct de vedere neurofiziologic la baza formarii unei imagini perceptive sta activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor si interactiunea dintre diversii analizatori. În functie de specificul mecanismului care le realizeaza, vom distinge astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informatia extrasa si prelucrata de catre un singur analizator) si imagini perceptive plurimodale (cuprinzând informatia extrasa si prelucrata de mai multi analizatori). Specificul uman are perceptia foarte dezvoltata tocmai perceptiei plurimodale.

Factorii determinanti ai perceptiei ce tin de suportul neurofiziologic al perceptiei, de atributele, calitatile si mecanismele de functionare ale analizatorilor sau factorii ce tin de subiect de particularitatile sale, varsta, sex alte variabile comportamentale influenteaza dinamica si finalitatea imaginii perceptive.

Legile perceptiei sunt legile gestaltiste: legea celei mai bune forme (nu exista materie fara forma), legea unificarii ( perceptia formelor este supusa principiului incuziunii), legea proximitatii sau a destinului comun (elementele vecine campului perceptiv tind spre perceptie unitara), legea similitudinii (se supun legii celui mai bun destin, tendinta catre perceperea unitara) si legile generale: legea selectivitatii perceptive scoate in evidenta raporturile dintre obiect si fond, legea integralitatii perceptive defineste particularitatea esentiala a perceptiei data de orientarea acestuia spre surprinderea obiectului in integritatea insusirilor sale, legea structuralitatii perceptive scoate informatia relevanta pe structura obiectului stimul (muchii, unghiuri, colturi, curbe), legea constantei perceptive exprima capacitatea perceptiei de a-si mentine parmetri functionali de receptare obiectiva a informatiei in conditiile in care se produc modificari datorare variatiilor de distanta, marime, forma, luminozitate, culoare si legea proiectivitatii perceptive ce exprima o proprietate specifica perceptiei de a elabora imaginea obiectului in plan mental si dupa de a o proiecta acestuia.

Orientarea ascendenta sau perceptia directa se bazeaza pe datele informatiei senzoriale date de analiza activitatii analizatorului. Abordarea directa, nemijlocita, sustinuta de Gibson permite culegerea informatiilor din mediul inconjurator natural spontan fara sa reflectam asupra lor.

Aici perceptia se reduce la doar la informatia senzoriala.

Orientarea descendenta sau perceptia indirecta are la baza experienta, schemele perceptive, orietarile subiectului, factorii comportamentali. Gregory sustine ca toate rezultatele noastre legate de profunzime au la baza experienta noastra anterioara legate de profunzime si alte caracteristici.

Aceste doua orientari vin din psihologia cognitiva cu dovezi din sfera iluziilor perceptive sau din sfera formelor complexe al re perceptiei.

Formele complexe ale perceptiei sunt: