Procesele Psihice

PROCESELE PSIHICE

SUBSISTEMUL COGNITIV

Cuprinde procesele de cunoaştere care au funcţii de reflectare a realităţii externe şi a propriului Eufizic. Procesele cognitive se împart în: procese senzoriale (senzaţii, percepţii), procese de trecere(reprezentările) şi procese cognitive superioare/ logice/ intelectuale (gândirea, memoria, imaginaţia).Procesele cognitive sunt mecanisme psihice informaţional-operaţionale care prelucrează informaţiile lanivel primar (senzaţiile, percepţiile, reprezentările) sau secundar (gândirea, memoria, imaginaţia).

A. PROCESELE SENZORIALE

Senzaţiilesunt procese psihice senzoriale şi totodată imagini primare care furnizează şi conţininformaţii despre însuşirile concrete şi separate ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe astimulilor asupra analizatorilor. Sunt procese psihice elementare, cele mai simple legături informaţionaleale omului cu realitatea externă şi cu propriul Eu fizic.Trăind într-o realitate complexă, omul nu cunoaşteobiectele şi fenomenele lumii externe cu însuşirile lor izolate. La individul adult, în condiţii normale,asupra simţurilor acţionează obiecte concrete pe care omul le reflectă în totalitatea însuşirilor lor subforma percepţiilor, senzaţiile neexistând în stare pură.

Clasificarea senzaţiilor:

1. După natura conţinutului informaţional, adică după ce tip de însuşiri concrete sunt semnalizate deacea modalitate senzorială:

- senzaţii exteroceptive (furnizează informaţii despre obiectele şi fenomenele lumii externe): vizuale,gustative, auditive, olfactive, cutanate;

- senzaţii proprioceptive (furnizează informaţii despre poziţia şi mişcarea propriului corp şi a diferitelor luisegmente): proprioceptive (informează despre starea de postură), kinestezice (despre mişcare), deechilibru;

- senzaţii interoceptive (furnizează informaţii despre modificările din mediul intern al organismului):foame, sete, durere viscerală etc.

Percepţiilesunt procese senzoriale complexe şi totodată imagini primare care furnizează şiconţin informaţii despre totalitatea însuşirilor concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiuniidirecte a stimulilor asupra analizatorilor.

Percepţia este simultan proces psihic senzorial, dar şi rezultat al acestui proces, adică imagine psihică. Imaginea perceptivă are următoarele caracteristici:

- imagine primară: este rezultatul acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor;

- imagine concretă (intuitivă): furnizează informaţii despre însuşiri concrete ale obiectelor şi fenomenelor;

- imagine unitară: reflectă obiectele ca un tot unitar;

- imagine integrală: reflectă obiectele în totalitatea însuşirilor lor caracteristice;

- bogată în conţinut: cuprinde informaţii atât despre însuşirile importante, cât şi despre cele de detaliu aleobiectelor;

- structurată ierarhic: deoarece însuşirile unui obiect nu sunt toate la fel de importante şi nu comunicăaceeaşi cantitate de informaţii, cele relevante ocupă prim-planul imaginii perceptive, celelalte trecând în plan secund;

- se formează „aici şi acum”, adică în contextul spaţio-temporal în care este plasat obiectul.

Roluri: Percepţia are un rol de cunoaştere, informând despre obiectele şi fenomenele lumii externeîn integralitatea însuşirilor lor concrete şi caracteristice, precum şi un rol reglator pentru activitatecontribuind la orientarea şi la buna desfăşurare a acesteia.

Reprezentareaeste un proces psihic complex de reflectare mijlocită şi selectivă sub formă deimagini schematice a însuşirilor concrete, mai mult sau mai puţin semnificative ale obiectelor şifenomenelor, în absenţa acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.

Reprezentarea constituie primul nivel de organizare mintală autonomă, independentă de prezenţa şiacţiunea directă a stimulilor.Sursa ei o constituie informaţiile furnizate prin senzaţii şi percepţii. Acesteinformaţii nu dispar însă fără urmă, ci sunt păstrate în memorie, unde vor fi supuse în continuare unor operaţii de prelucrare (analiză, comparare, selecţie, eliminare, schematizare, condensare etc.), rezultând înfinal o imagine calitativ nouă: imaginea reprezentării. Aşadar, reprezentările nu sunt simple percepţiitrecute şi reproduse din memorie, ci percepţii trecute, stocate, reorganizate şi prelucrate prin intervenţiaunor operaţii intelectuale şi apoi actualizate. Dacă reflectarea prin percepţie are un caracter direct,nemijlocit, reprezentarea este o reflectare mijlocită prin percepţie.

În ontogeneză, reprezentarea apare mai târziu decât percepţia (la sfârşitul primului an de viaţă), iar unele forme ale ei nu apar decât după ce operaţiile mintale au atins un anumit nivel de dezvoltare.

Imaginea reprezentăriise formează în absenţa acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor, pe bazaimaginii perceptive;furnizează informaţii despre însuşiri concrete şi caracteristice aleobiectelor şi fenomenelor;