Profilul aptitudinal al profesiei de psiholog

1.

Profilul aptitudinal al profesiei de psiholog

Psihologul evaluează gândirea, afectul și comportamentul uman sau consiliază psihologic și intervine prin intermediul psihoterapiei. El evaluează prin intermediul testelor psihologice și tehnicilor specifice funcționarea individului în plan intelectual, emoțional sau comportamental. Prin intervenția psihoterapeutică, psihologul îl ajută pe individ să-și îmbunătățească relația cu el însuși și cu ceilalți, să-și optimizeze performanta și randamentul, să depășeasca situațiile de criză ale existenței, să se dezvolte și să se maturizeze emoțional.

Acceptarea necondiționată este o primă atitudine care are la bază următoarele principii: ființa umană este valoroasă și pozitivă prin esența sa, deoarece are capacitatea de a alege responsabil, de a-și asuma propria viață. Acceptarea este atitudinea de recunoaștere a demnității și valorii personale a fiecărui individ, fără a critica, judeca și mai ales fără a condiționa aprecierea persoanei.

Empatia este o calitate importantă, este capacitatea de a te transpune în locul celuilalt, de a-i simți emoțiile, stările sufletești, altfel spus de a fi pe aceeași lungime de undă cu el. O bună capacitatea de a asculta, de a comunica, de a socializa este absolut necesară unui psiholog. Capacitatea de a socializa este necesară, întrucât în această meserie întâlnești foarte mulți clienți, care sunt total diferiți, iar noi trebuie să avem dezinvoltura de a intra cu ușurință în contact cu ei. Se creează o relație care se caracterizează prin încrederea pe care o inspiră psihologul clientului, senzația că a găsit persoana căreia i se poate deschide și care îl va putea ajuta.

Exprimarea orală are un rol deosebit pentru că așa putem fi înțeles de ceilalți.

Fluența ideilor este o aptitudine destul de importantă care vine cu un număr de idei produse.

Trebuie să existe un echilibru interior care reglează intensitatea trăirilor interioare și capacitatea de a controla reacțiile emoționale. Participarea la suferință sau dificultățile celui din fața noastră nu înseamnă efuziuni sentimentale.

Capacitatea de memorare stă la baza oricărui psiholog, este necesară amintirea detaliilor despre problema respectivului client sau reținerea testelor pe care trebuie să le aplice în diverse situații.

Raționamentul inductiv este aptitudinea de a combina informațiile separate sau răspunsuri specifice la probleme, pentru a formula anumite concluzii. Include oferirea unei explicații logice a motivului pentru care o serie de evenimente apar împreună.

2.

Studiul inteligenței continuă să constituie unul din cele mai interesante, captivante, dar și controversate subiecte din psihologie.

Sternberg a susținut că capacitatea practică de inteligență al unei persoane de a reacționa și de a se adapta la lumea din jurul lor, precum și creativitatea sunt la fel de importante atunci când se măsoară inteligența generală a unui individ. De asemenea , el a susținut că inteligența nu este fixă , ci mai degrabă cuprinde un set de abilități care pot fi dezvoltate. Afirmațiile lui Sternberg a dus la crearea teoriei sale.

Teoria triarhică a inteligenței explică relația dintre mecanismele mentale care stau la baza comportamentului inteligent, experiență și lumea externă, adică utilizarea mecanismelor mentale în viața de zi cu zi. Conform teoriei, inteligența reprezintă utilizarea unui set integrat de abilități, recunoașterea punctelor tari și a punctelor slabe, adaptarea, modelarea și selectarea mediului, alături de echilibrarea abilităților analitice, creative și practice. În stabilirea naturii inteligențe trebuie să se ia în considerare diferitele definiții ale acesteia și abilități considerate importante.

Există mai multe modalități de a atinge succesul. Pentru majoritatea oamenilor există câteva lucruri pe care le fac bine și care îi îndrumă spre atingerea scopurilor. În același timp este necesară identificarea punctelor slabe și dezvoltarea lor. Al treilea element important este adaptarea la mediul existent, modelarea sa și selectarea unui mediu nou. Atunci când ne modificăm pe noi înșine pentru a ne potrivi la un mediu, ne adaptăm.

În final, este important echilibrul între trei tipuri de abilități - analitice, creative și practice. Cele creative sunt necesare pentru a genera idei, cele practice pentru implementarea lor și pentru a îi convinge pe ceilalți că ideile sunt valoroase și cele analitice pentru a determina dacă sunt idei bune. Abilitatea de a se descurca cu noutatea este un mod eficient de a măsura inteligența.