Propuneți un proiect care să evalueze efectul anxietății și familiarității audienței asupra unei prezentării în public a unui material - Folosiți un design bifactorial

1. Rezumat

Deși se acordă o atenție mărită vorbitului/prezentării în public, de puține ori s-a evaluat exact ce impact are nivelul de anxietate al subiecților în reușita finală. În ultimii 10 ani studiile au arătat că exită o corelație între mărimea audienței și familiaritatea ei pentru subiecți, raportat la reușita prezentării. Acest plan de cercetare își propune să analizeze nivelul de reușită al prezentării unui material în public în funcție de nivelul de anxietate resimțit de prezentator. În cadrul acestei cercetări analizăm și dacă, o audiență familiară vs o audiență necunoscută impactează succesul prezentării. Am măsurat nivelul de reușită prin scorul acordat de către public în urma aplicării unui chestionar dual. Rezultatele indică faptul că, subiecții care au un nivel de anxietate crescut au o performantă mai slabă atât cu publicul familiar cât și cu cel necunoscut, în timp ce, cei cu un nivel de anxietate scăzut performează bine cu ambele tipuri de audiențe.

2. Cadrul teoretic

În ceea ce privește prezentarea în public există numeroase studii care atestă faptul că, peste 70% din populație globului prezintă o frică mai mare sau mai mică, când vine vorba de vorbitul în față unei audiențe. La nivelul României, un studiu realizat de iVox menționează că unul din doi români se tem să vorbească în public și cu cât publicul este mai mare ( peste 10 auditori ) emoțiile pot atinge apogeul; 5% din respondenți au afirmat că, nu ar putea niciodată să vorbească în public. iVox, (2015)

La baza acestor frici stă anxietatea, denumită și boală secolului XX. Ce este defapt anxietatea? Rosenhan și Seligman (1995) o defineau astfel: „anxietatea este o stare psihologică și fiziologică caracterizată prin componente somatice, emoționale, cognitive și comportamentale”, iar Öhman și Mineka (2001) completau: „experimentate în situații percepute ca incontrolabile sau inevitabile”. Barlow îl citează pe H. Lindell, afirmând despre anxietate: „Doar omul poate fi fericit, dar numai omul poate fi anxios și îngrijorat. Îmi vine să cred că anxietatea acompaniază intelectul ca și umbra corpul și cu cât cunoaștem mai mult natura anxietății cu atât cunoaștem mai mult despre intelect.” Barlow, (2000). Concluzia lui Barlow este că: „în fapt, anxietatea reflectă capabilitatea noastră de a ne adapta și a planifica viitorul. Barlow, (1988).

Aspectele de mai sus sunt validate și de studiul realizat de iVox, aplicat la nivel României, care sublineaza următoarele: 40% dintre cei chestionați susțin că „simt un gol în stomac” când trebuie să vorbească în public, 44% dintre ei declară că le tremură vocea, 26% susțină că nu pot stabili contact vizual cu publicul, iar 17% își pierd șirul ideilor și 14% afirmă că le tremură picioarele. iVox, (2015).

Într-un alt studiul realizat de Daly et al., (1989), aceștia au urmărit de ce anxietatea de vorbit în public are efecte asupra succesului unei prezentări/spectacol. Ei și-au propus să testeze dacă subiecții care sunt extrem de anxioși și se focusează în special pe ei au prezentări publice mai puțin eficiente, decât cei care sunt mai puțin anxioși, deci mai puțin focusati pe sine și pe cum vor prezenta. Cercetările lor au confirmat că, vorbitorii care au nivel de anxietate ridicat acordă mai puțină atenție mediului in timpul prezentării și se concentrează pe sine și pe emoțiile din acel moment. Astfel că, existând limite cognitive ale cantității de atenție pe care o persoană o poate menține în orice moment, s-a observat că apare o scădere a atenției de la unul la celălalt, când persoana se concentrează excesiv pe sine sau pe mediu. Duval și Wicklund, (1972). În mod similar, persoanele cu un nivel ridicat de anxietate sunt mai preocupate de gânduri negative, legate de sine în timpul testelor, decât omologii lor cu un nivel scăzut de anxietate. Sarason, (1975)

Alți factori ai anxietătii sunt și nivelul de familiaritate al publicului, mărimea audienței, dar și cât de placută este o audiență. In ceea ce privește familiaritatea publicului în unele cercetări s-a observat o corelare între prezumția că, un public familiar ar fi mai plăcut, decat unul necunoscut. Așteptarea din partea celor participanți era ca un public familiar să fie automat si mai plăcut. Pentru unii subiecți această familiaritate a făcut diferența chiar între dorința de a prezenta vs afirmația clară căȘ nu pot prezenta niciodată în public. Conform unui alt studiu: o audiență plăcută formată din prieteni apropiați a fost preferată de mai mulți subiecți atât în contextul academic cât și cel social. MacIntyre et al., (1995). Aceștia mentionaza că, pe baza studiului efectut de Jackson and Latand (1981), mai mulți participanți au menționat că: a vorbi în fața unui public este una dintre experiențele cele mai inducătoare de anxietate pe care o persoană le-ar putea întâlni, chiar mai provocatoare de anxietate decât a scrie la un examen final pentru un curs important. Doar acțiunea de „a fi nevoit să meargă pe marginea unei prăpastii înalte” a fost perceput a fi mai provocator de anxietate decat vorbitul in public.