Psihanaliza lui Sigmund Freud

1.INTRODUCERE

Orientarea analitică (dinamică) este prima propunere de intervenţie psihoterapeutică sistematică, ce se dezvolta la începutul secolului XX din gândirea şi practica clinică a lui Sigmund Freud (1856-1939).

Psihoterapia consta intro aplicare metodică a unor tehnici psihologice determinate, pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane. (Larousse)

Freud spunea : ,,psihanaliza este o psihoterapie care se desfasoara in conditii de rezistenta . Modalitatea de a depasi rezistenta este analiza rezistentelor.Referitor la alegerea termenului psihanaliză, Freud îl defineşte:„Am numit psihanaliză travaliul prin care aducem în conştiinţa bolnavului materialul psihic refulat în el.”

Psihanaliza clasică studiază ideile, visele, comportamentele, erorile persoanei, cu scopul de a descoperi semnificaţia ascunsă pe care o au acestea pentru individ. Psihanaliza a socat initial prin doua lucruri : conceptul de inconstient si teoria despre sexualitatea infantila .

Freud îşi propune să dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului şi dinamica raporturilor dintre conştient, inconştient, subconştient, afirmând că dorinţele care vin în conflict cu normele sociale şi cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării şi alungate în subconştient.. Freud spune ca psihanaliza este un instrument care permite eului să ajungă la o cucerire progresivă a id-ului; el încearcă să arate cum eul social reuşeşte să impună limite id-ului.

Psihanaliza este in acelasi timp un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificatia faptelor si reprezentarilor ce au loc in inconstient;o metoda de terapie a tulburarilor psihice, in cadrul careia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafata si clarificarea semnificatiei rezistentelor, transferurilor si dorintelor ascunse ale pacientilor; un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconstiente asupra trairilor, gandirii si activitatii oamenilor. Elementele acestor teorii deriva din cercetarea proceselor psihice si terapia starilor psihopatologice. .

Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud la inceputul secolului al XX-lea ca teorie generala a inconstientului. Calea recomandata pentru accesul in inconstient este intelegerea sensului viselor si a actelor ratate (lapsus-uri).

Semnificatia viselor a reprezentat punctul de plecare al folosirii teoriei psihanalitice ca posibilitate terapeutica. Interpretarea simbolurilor, produse ale fanteziei sau in relatie cu situatii originare, isi aduce contributia la elucidarea etiologiei starilor nevrotice si la interpretarea lapsus-urilor ca substrat logic.

Interpretarea actelor ratate şi simptomatice - o altă contribuţie fundamentală la investigarea proceselor inconştiente semnată de Freud. Pentru cei mai mulţi dintre noi actele ratate - ca de pildă erorile de lectură sau de scris, uitările de tot felul, ticurile etc. - nu au nici o semnificaţie, pentru că sînt puse pe seama oboselii, nervozităţii, neatenţiei etc. Freud este primul care a sesizat logica acestor erori, pornind de la premisa determinismului tuturor manifestărilor noastre psihice.

In general, psihanaliza, presupune ca experientele grave, neprelucrate ale copilariei sunt refulate, pentru ca altfel personalitatea imatura a copilului nu ar putea rezista acestui conflict. Niciun copil nu poate suporta, de exemplu, ca este nedorit de unul din parinti, sau chiar urit. Psihanaliza spera sa obtina o vindecare prin aducerea la suprafata constiintei ,a starilor refulate, sau cum se exprima Freud: "Unde era Sinele, trebuie sa fie Eul").Scopul psihanalizei afirma Freud este sa faca din inconstient constient.

2. ISTORIA PSIHANALIZEI

Pentru ca psihanaliza a inceput nu atat ca o stiinta, ci a inceput ca o experienta empirica, terapeutica, si a fost o intuitie geniala a functionarii umane. Pana la Freud psihologia a identificat viata psihica cu viata constiintei, considerandu-se in sensul acesta ca "orice fenomen psihic se insoteste de constiinta pe care o are despre el" (J.P: Charrier).

Viata psihica apreciata ca manifestare exterioara pura si exclusiva; aceasta conceptie a fost vehiculata in sec. XIX si XX de teoriile gestaltiste, behavioriste, nervismul pavlovian si neuropsihologie.

Freud a incercat sa o desemneze intr-o teorie stiintifica despre functionarea umana, care se mentine si astazi. Totusi, psihanalistii considera ca in anul 1895, anul aparitiei lucrarii "Studii asupra isteriei", lucrare semnata impreuna cu Josef Breuer, a inceput evolutia psihanalizei .

1890-ideea de psihanaliza a fost dezvoltat de Sigmund Freud la spitalul Salpêtrière din Paris.El a aplicat metoda hipnozei si catharsisul pentru a suprima simptomele, intrun experiment asupra pacientilor cu nevroza , sub indrumarea mentorului sau Dr. Josef Breuer.

1896-Freud isi numeste noul tratament pe care-l foloseste in tratarea pacientilor

psihanaliza ;

1905-1920-psihanaliza cunoaste o perioada de dezvolatare, perioada in care Freud publica "Introducere in narcisism" (1914), "Complexul lui Odipe" iar in jurul lui se constituie o echipa de tineri specialisti care vor ilustra ulterior domeniul psihiatriei, al psihanalizei si psihoterapiei. Este vorba de E. Bleuer, C.G. Jung (de la Zürich), E. Jones (Londra)

1908- Freud pune bazele Asociatei Vieneze de Psihanaliza

1912-Ernest Jones propune înfiinţarea unui "Comitet secret", alcătuit din psihanaliştii cei mai fideli şi mai apropiaţi ai lui Freud, comitet care să aibă misiunea de a veghea asupra psihanalizei, de a o dezvolta şi de a o apăra de orice posibile deformări şi alterări. In legatura cu aceasta asociatie Freud afirma "Imi permit să spun că viaţa şi moartea îmi vor fi mai uşoare, dacă ştiu că există o astfel de asociaţie, care să vegheze asupra creaţiei mele."(Jones, 1957, p. 153, ).

1920- asistam la o modificare a teoriei psihanalitice si o extindere a acesteia, operata chiar de catre Freud. Aceste aspecte le regasim in lucrarea "Dincolo de principiul placerii" (1920). in aceasta lucrare, Freud imparte pulsiunile in doua grupe: pulsiuni ale vietii (sexualitate, libido, Eros) si pulsiuni ale mortii si agresivitatii (Thanatos). De aici Freud procedeaza la o reevaluare a organizarii sistemului personalitatii sau a "aparatului psihic" in trei instante: Sinele (sediul pulsiunilor si dorintelor refulate), Eul (cuprinzand preconstientul si cenzura) Supra - Eul (cuprinzand constiinta morala).

1926-Freud a dorit ca teoria şi metoda( folosite in psihanaliza) , pe care le crease, să ocupe un loc special, în cadrul ştiinţelor generale despre om şi să nu fie puse alături de "simple" procedee psihoterapeutice.

1939- Freud se va ocupa de extinderea psihanalizei asupra stiintelor umane: morala, religie, mitologie, societate, familie, cultura, arta, etc. ("Totem si tabu", "Inhibitie, simptom, boala", "Moise si monoteismul", "Malaise de la civilisation

Dupa decesul(1939) lui Freud psihanaliza are o istorie tensionata fiind zguduita de crize interioare determinate de curente desidente. Psihanaliza cunoaste modificari multiple atat in plan doctrinar cat mai cu seama in planul practicii psihoterapeutice si educatiei. Primele si cele mai importante curente desidente sunt cele ale lui A.Adler si cel al lui C.G. Jung.

Constatam ca psihanaliza este inca puternica in anumite tari din Europa Occidentala, dar nu in toate; este foarte puternica si influenta in America de Sud, in Argentina si in Brazilia, in special prin miscarile lacaniene; si se afirma in Europa de Est. In Statele Unite, unde a avut o influenta preponderenta, este intr-un declin accentuat. In Japonia si in India exista nuclee psihanalitice destul de puternice, dar izolate. In restul lumii nu gasim. De pilda, Islamul o respinge aproape total,in parti ale Asiei este absolut absenta.