Psihanaliză și psihologia umanistă

De-a lungul timpului, in psihologie au aparut diferite curente cum ar fi :Asociationismul ,Ghestaltismul,Biheviorismul ,Interspectionismul ,Psihanaliza, Psihologia umanista .

Psihanaliza

Freud a fost unul din cei care a sprijinit acest current ,acesta fiind interesat de gasirea unei metode cu ajutorul careia sa reinstaureze echilibrul, sa reduca la normal functionarea aparatului psihic ,sa trateze nevrozele ,sa dea o explicatie viselor ,curentul sau a fost denumit Freudism.

Aceasta metoda psihoterapeutica a fost denumita metoda psihanalizei si consta in readucerea in constiinta bolnavului a unor elemente psihice patogene in vederea inlaturarii raului provocat de formarea simptomelor substitut. Partea decisiva a demersului consta in crearea unor noi editii ale vechilor conflicte, in asa fel incat bolnavul sa se comporte asa cum s-a comportat la vremea lor, dar punand de data aceasta in miscare toate fortele psihice disponibile pentru a ajunge la o solutie diferita. Pacientul este rugat sa spuna tot ce-i trece prin minte, chiar daca considera ca faptele respective nu au importanta pentru problema in cauza, ca sunt minore, banale,inexacte, sa readuca in memorie absolut totul, adica nu numai faptele pozitive, dezirabile, placute cat si pe cele triviale, murdare, degradante. Sufletul framantat si chinuit al pacientului trebuie scos la iveala, disecat si analizat fara nici o rezerva, fara nici o reticenta si retinere, impotriva oricarui spirit critic, a oricaror precepte morale. Ideile spontane ale pacientului reprezinta pentru psihanalist ‘’minereul din care el va extrage metalul pretios ‘’.

Psihanaliza sociala incearca sa aplice metodele psihanalizei individuale la cunoasterea nevrozelor si complexelor sociale.Reprezentantii cei mai cunoscuti sunt Herbert Marcuse si psihologi americani Karen Horney, Harry Sullivan, Erich Fromm.

H. Marcuse s-a orientat cu precadere spre latura metafizica a doctrinei lui Freud.El a cautat in metapsihologia freudiana instrumentul dialectic de elucidare a mecanismelor psihice, de interiorizare conflictuala, ale unei societati in care sporirea exagerata a productiei si a bogatiei sociale este insotita de o intensa alienare a individului si represiune a nevoilor sale vitale..Marcuse isi concentreaza atentia in ,,Eros si civilizatie” asupra tensiunii dintre principiul placerii si instinctul mortii, intre Eros si Thanatos .Acesta identifica, urmarindu-l pe Freud, geneza civilizatiei ca un proces de dominare si reprimare a unor porniri in inclinatii originare. El accepta ideea unui inconstient primordial, ca strat fundamental al psihismului uman, adevarat depozit al unui univers de instincte primare, sustrase istoriei si moralei.Fiecare pas pe drumul civilizatiei si culturii este definit ca un act de cenzura si reprimare a unor porniri, fie sub forma refularii, cand este vorba despre expulzarea impulsurilor din inconstient, fie sub cea a sublimarii, cand inclinatiile primare ar fi deviate intr-o energie socialmente utila.

Karen Horney a initiat psihanaliza sociala animata de o filozofie bazata pe ideile de crestere orientata, afirmarea vietii si cautarea libertatii. Ea a elaborat conceptul de anxietate fundamentala si de neajutorarea in copilarie care au dus la dezvoltarea dimensiunii sociale a psihanalizei. ,,Anxietatea fundamentala” este ,,sentimentul de fiinta izolata si neajutorata fata de o lume potential ostila.” Ea vede nevroza ca stare generala de perturbare a relatiilor umane.O gama larga de factori ai mediului familial contribuie la insecuritatea omului: dominatia parentala, indiferenta, promisiunile neindeplinite, supraprotectia, atmosfera ostila din casa, izolarea de alti copii si lipsa de respect pentru nevoile individuale ale copilului, in conceptia lui K. Horney.

Metedele copilului de a se adapta la anxietatea fundamentala formeaza tipare motivationale durabile sau nevoi neurotice, care se cristalizeaza ca trasaturi de personalitate. Nevoile neurotice sunt tehnici coping ale copilului – doleante excesive, insatiabile si nerealiste dezvoltate ca raspunsuri la anxietatea fundamentala .

Scopul nevoilor nu este satisfactia instinctuala, cum credea Freud, ci securitatea sociala.

Harry Stack Sullivan elaboreaza teoria personalitatii ca tipar al relatiilor interpersonale.Personalitatea nu exista in absenta celorlalti oameni si toti cei pe care-i intalnim sunt reflexii ale relatiilor pe care le-am avut cu alti oameni semnificativi (care au avut un rol, o importanta in viata noastra).El dezvolta conceptul de ,,nevoie interpersonala pentru tandrete”.

Erich Fromm incearca o combinare intre teoria lui Freud si K. Marx intemeind o psihanaliza cunoscuta si ca freudo-marxism.Dupa Fromm, in om exista tentinte inconstiente, puternice spre rationalitate, creativitate si iubire. Contrariate ele genereaza drame, nevroze, dezechilibre sufletesti.(1956)Societatea actuala produce alienarea omului si genereaza situatii nevrotice.

E. Fromm concepe revolutia sperantei ca o trecere de la speranta pasiva (omul asteapta ameliorari fara sa actioneze concret) la speranta activa (proiectarea si construirea constienta a viitorului

Psihanaliza existentiala are ca obiect descoperirea proiectului original sau fundamental care comanda in mod inconstient determinarile noastre, in viziunea lui Jean Paul Sartre care arata:,,psihanaliza existentiala este o metoda destinata sa puna in lumina, intr-o forma riguros obiectiva, alegerea definitiva din care fiecare om se face persoana, adica se anunta a fi ceea ce este”: scopul real al cautarilor omului este descoperirea fiintei.

In 1937 R.L. Szondi introduce metoda psihologica pe care o numeste analiza destinului – care consta in a explica diferitele alegeri individuale care orienteaza destinul.Scopul analizei destinului este cautarea in destinul omului a proiectului care-I formeaza viata ca o totalitate globala. Aceasta metoda surprinde ascunderea inconstientului familial localizat deasupra inconstientului colectiv(C.G.Jung) si sub inconstientul individual(Freud).

Psihologia umanista

Are în centru omul concret (capacităţile psihice studiate nu există în sine, activitatea este iniţiată, desfăşurată de un om concret).Reprezintă o reacţie împotriva behaviorismului şi psihanalizei iniţiată de Maslow, apoi Rogers, Buhler, Bugental, Moustakas.