Psihicul uman ca sistem informațional

1)Caracteristicile psihicului ca sistem informational

Din punct de vedere ontologic, psihicul se caracterizeaza prin aceea ca el nu poate exista undeva in sine, laolalta cu obiectele substantiale, ci numai in cadrul unei organizatii individuale de un anumit gen.Cu alte cuvinte el are o existenta derivata si dependenta de existenta (unuia sau) unor indivizi concreti.Fiind vorba de psihicul uman, putem spune ceva mai mult, anume ca trasatura sa distinctiva este personalitatea.

Modele generale despre om cu care au operat diferitele orientari si scoli psihologice sunt, dupa expresia lui Bertalanffy, de tipul robotului.Fie ca omul este conceput, structural si functional, ca un mecanism in care partile se afla in raport cu dependenta cauzala precisa, fie ca este inzestrat cu un activism intern sui generis, modelele de tip robot ne apar ca unilaterale:unele absolutizeaza intrarile, iar altele absolutizeaza iesirile.

Cibernetica impune un model comunicational, interactionist, autoreglabil.Aceasta presupune:

a)admiterea unei organizatii interne selective si active

b)admiterea existentei unui cuantum de stari de n ecesitate

c)admiterea existentei unei verigi de conexiune inversa iesire-intrare si intregirea operationala a cauzalitatii deschise cu cea circulara

d)admiterea caracterului evolutiv al sistemului in ansamblu,pe baza comunicatiei substantiale, energetice si informationale cu mediul ambiant

e)admiterea caracterului relativ independent al structurilor informationale de tip psihic in raport cu cele morfologice si fiziologice si recunoasterea rolului lor reglator in dinamica raporturilor sistemului cu mediul.

In contextul realitatii umane, psihicul fiinteaza ca subsistem, dar ca obiect concret de investigatie el trebuie considerat ca sistem.Pentru a-i atribui dimensiunea sistemicului, psihicul trebuie sa ateste:-existenta unui anumit numar de elemente;

-o relatie determinata intre aceste elemente;

-o delimitare in raport cu restul, adica in raport cu mediul.

Cercetarile psihologice ofera date faptic-experimentale concludente ca psihicul nu poate fi redus la un punct sau la o stare, ci el reprezinta o multime de stari, o diversitate de continuturidiferentiabile, nu numai introspectiv, dar si obiectiv.Aceste stari si continuturi nu sunt izolate si independente unele de altele, ci se afla intr-o stransa si complicata interactiune si interdependenta reciproca, al carei efect este unitatea emergenta a sistemului in ansamblu.Psihicul este o organizare devenita, iar devenirea lui este conditionata de comunicatia si interactiunea individului cu mediul,pe masura constituirii, el tinde sa se inchida, sa dobandeasca un contur specific, o identitate proprie si o anumita autonomie in raport cu conditiile date ale mediului.

De ce trebuie sa consideram sistemul psihic ca fiind de natura informationala?Raspunsul cel mai general si, evident, tautologic, ar fi: pentru ca elementele lui componente sunt de esenta informationala;ele nu sunt reductibile nici la determinarile substantiale si nici la cele energetice.Desi acest raspuns pare vag si neconvingator, din punct de vedere metodologic nu este lipsit catusi de putin de importanta, deoarece el da perspectiva cercetarii, dovedeste necesitatea ei.