Psihodiagnoza satisfacției în muncă

INTRODUCERE

Actualitatea şi gradul de cercetare a problemei.

O mare parte din viaţa noastră este dedicată muncii şi, din această cauză, satisfacţia în muncă devine un aspect foarte important al activităţii profesionale, ea având consecinţe importante, atât personale, cât şi asupra organizaţiei în care se desfășoară munca.

Specialiştii îi acordă o atenţie deosebită. Cu toate acestea problematica gradului de satisfacție în muncă rămâne a fi în continuare una controversată. Conceptul de satisfacție în muncă este puternic ancorat în limbajul cotidian, acest fenomen devenind atât de popular (cu sens de ,,cunoaştere comună”) încât se uită că, de fapt, are o bază ştiinţifică solidă, că a inspirat numeroase cercetări şi a consolidat o alianţă adesea ignorată între management şi psihologie.

În societatea contemporană există o preocupare din ce în ce mai intensă de a spori alături de eficienţa economică a muncii şi eficienţa ei umană, de a creşte satisfacţia muncii.

Semnificativ este şi faptul că oamenii de ştiinţă, psihologi şi sociologi, au acordat în ultimele decenii o atenţie deosebită creşterii caracterului satisfăcător al muncii. S-au acumulat numeroase cunoştinţe în legătură cu posibilităţile de perfecţionare umană a muncii, inclusiv ca o consecinţă a numeroase experimente efectuate în acest domeniu. Acumulările ne îndreptăţesc să credem că următoarele decenii vor aduce o revoluţie profundă în organizarea tehnologică şi social-umană a muncii, având ca obiectiv fundamental creşterea caracterului ei satisfăcător.

Obiectul cercetării îl constituie procesul de psihodiagnoză a satisfacției în muncă în cadrul unei autorități publice.

Scopul cercetării: fundamentarea metodologică a procesului de psihodiagnoză a satisfacției în muncă în cadrul unei autorități publice.

Obiectivele cercetării:

1. Analiza abordărilor teoretice ale satisfacției în muncă;

3. Stabilirea gradului de satisfacție în muncă la angajații supuși cercetării (experimentul constatativ);

4. Aprecierea, dacă valorile satisfacției sunt diferite la bărbați față de femei;

5. Analiza, comentarea și interpretarea datelor experimentului constatativ;

6. Elaborarea concluziilor generale și a recomandărilor practice.

Metodologia cercetării include:

metode teoretice: documentarea științifică, metoda analizei logice (analiza deductivă, inductivă, generalizare, specificare); metoda analizei comparative, folosită în vederea stabilirii gradului de satisfacție în muncă la diferite categorii de angajați; generalizarea, abstractizarea;

metode practice: chestionarul ”Satisfacție în muncă”;

metode statistice: inventarierea datelor cercetării în tabele, grafice, figuri;

Eșantionul cercetării a inclus subiecţi de gen masculin și feminin, angajați ai unei autorități publice cu vârsta cuprinsă între 25-50 ani, la momentul testării.

În cadrul studiului efectuat au fost parcurse următoarele etape:

- stabilirea mărimii şi structurii eşantionului;

- aplicarea chestionarului;

- colectarea răspunsurilor.

Valoarea lucrării constă în faptul că oferă un instrument managerial. Din această perspectivă managerii trebuie să-și îndrepte eforturile spre găsirea modalităților de creștere a satisfacției în muncă, dar și a motivării corespunzătoare a angajaților.

Studiul de față aduce contribuții directe organizației.

În Capitolul I se prezintă definirea conceptului de satisfacție în muncă în literatura de specialitate, teorii ale satisfacției în muncă.

În Capitolul II „Proiectarea și organizarea experimentală în diminuarea stresului”, este descris procesul de diagnosticare a satisfacției în muncă în cadrul unei autorități.

Concluziile generale prezintă principalele realizări ale cercetării cu recomandările respective.

În Anexe este prezentat instrumentarul cercetării (Chestionarul ”Satisfacția în muncă”) și tabelele totalizatoare ale răspunsurilor la chestionar, divizate pe scalele componente.