Psihodrama - îmbinarea cu tehnicile cognitiv-comportamentale

1. Introducere

Psihodrama este o metoda terapeutica si de consiliere de sine statatoare care explorează prin acţiune problemele individului. Se aseamănă cu teatrul. Este prin excelenţă o metodă de lucru în grup. În grupul de psihodramă fiecare persoană devine agent terapeutic pentru cealaltă. Se desfăşoară într-un loc special amenajat, dotat cu o scenă, obiecte de recuzită, lumini colorate, un balcon.

În psihodramă oamenii află ce înseamnă să înveţi prin a face. Grupul are o atmosferă prietenoasă şi stimulatoare care îndeamnă persoana să se exprime prin a pune în scenă diferite dimensiuni ale vieţii sale. Dând viaţa pe scena situaţiilor problematice, psihodrama facilitează stabilirea unui echilibru mai armonios între exigenţele intrapsihice şi cerinţele realităţii, prin redescoperirea şi antrenarea resurselor de spontaneitate şi creativitate ale persoanei. Omul devine actorul propriei vieţi, un scenariu care se scrie în vivo. Scena înlocuieşte divanul şi devine spaţiul în care se pun în acţiune conţinuturile lumii interne. Aici individul se întâlneşte cu resursele, îndoielile, dorinţele, blocajele şi visele sale pe care le explorează într-un cadru securizant.

Psihodrama intervine în mod esenţial asupra relaţiilor; prin tehnicile sale specifice metodelor de acţiune (dublul, inversiunea de rol, oglinda, solilocviul, sociometria), ea produce o restructurare a modurilor disfuncţionale de "a fi" în raport cu ceilalţi, provoacă persoana să descopere răspunsuri noi la o anume situaţie şi să devină o fiinţă autonomă şi spontană.

J.L.Moreno este unul dintre intemeietorii psihoterapiei de grup si intemeietorul psihodramei. In conceptia lui despre om si viata individul, grupurile si societatile sunt considerate entitati cu potential de schimbare. punctul de pornire al conceptiei moreniene este ideea ca in fiecare om exista un potential creativ, care insa sta la dispozitie numai limitat. Psihodrama favorizeaza descoperirea si activarea acestui potential. Cu posibilitatile ei creative, bazate pe joc, psihodrama creaza conditiile evocarii unor situatii de viata cu scopul deschiderii de noi perspective in autocunoastere si dezvoltare. Cu ajutorul metodelor specifice ale psihodramei pot fi experientiate si facute transformabile cele mai diferite situatii de viata, de asemenea procesele sociale in grupuri, organizatii si societate. Prin procedura sociometrica se fac vizibile structurile sociale si relationale dintr-un grup, devenind astfel accesibile dimensiunii sociale si politice.

2. Domenii de aplicabilitate

Punerea pe scena a starilor interioare face posibila descoperirea si prelucrarea conflictelor si traumelor psihice. Retrairea acestor experiente uitate, prelucrarea lor prin actiune psihodramatica conduce pacientul in procesul de insanatosire. Psihodrama se foloseste ca: tehnica terapeutica independenta, in grup sau individuala (monodrama) tehnica potentatoare sau mod de lucru intr-o abordare terapeutica eclectica. Fiind o metoda orientata spre actiune, beneficiul terapeutic este bine interiorizat, usor transportabil in cotidian, cu efect de lunga durata imbunatatind astfel calitatea vietii. Calitatea vietii reuneste trei domenii distincte: satisfactia si implinirea subiectiva, nivelul de competenta in rolurile sociale si integrarea sociala, factorii ambientali, contextuali evaluati dintr-o perspectiva transculturala care obligatoriu isi pune amprenta pe specificitatea acestora. Interrelatiile dintre acesti factori se reflecta in trairile subiective ale individului. Sunt numeroase studii care arata contributia pe care o au tehnicile psihodramatice in cresterea calitatii vietii. Pentru Martin Buber, sensul fundamental al existentei umane consista in capacitatea de a fi in relatie totala cu alti oameni, sub specia raportului Eu-Tu, acesta fiind temelia unui "raport de reciprocitate".

Pentru Moreno (1914, 1947) un Eu si un Tu stabilesc un adevarat raport de reciprocitate numai atunci cand fiecare din cei doi reusesc sa se imagineze si sa se simta in pielea celuilalt. Acesta fiind mai mult decat un raport interpersonal vag, fiind chiar o experienta reciproca, starea de impreuna, regasirea, contactul fizic, observarea, iubirea, intelegerea, cunoasterea intuitiva prin intermediul tacerii sau miscarii, al cuvantului sau al gestului. Tehnicile psihodramatice au fost utilizate cu succes chiar si in munca cu persoanele private de libertate. Un studiu realizat intr-un penitenciar din Romania a demonstrat utilitatea terapiei prin psihodrama in cresterea stimei de sine la detinutii recidivisti. Modificarile semnificative aduse de tehnicile psihodramatice prin cresterea stimei de sine au determinat si optimizarea reinsertiei sociale a persoanelor private de libertate nerecidiviste dupa liberarea din penitenciar.

Psihodrama este aplicata cu succes in diverse domenii:

> Psihodrama pedagogica: asigura aplicabilitatea conceptiei si metodelor psihodramatice in domeniul educatiei (copii, tineri, adulti) si in domenii specifice asistentei sociale. Prin activarea creativitatii si spontaneitatii procesul educational castiga in eficienta si calitate.