Psihologia personalității

1.Factorii dezvoltarii personalitatii pe parcursul vietii :

a) determinanti ereditari si socio-culturali ai personalitatii interactiunile variate dintre factorii determinanti.

b) dinamica dezvoltarii personalitatii pe parcursul vietii.

Conceptul de personalitate este definit intr-o prima acceptiune ca fiind individualitate,omul prin totalitatea insusirilor si functiilor fizice,psihice aflate intr-o continua unitate indisolubila,rezultat al dezvoltarii depline si unitare a calitatilor persoane

Personalitatea este totalitatea psihologica ce caracterizeaza si individualizeaza un om particular.

Personalitatea este dupa Richard Meili ,obiectul ultim si prin urmare ,cel mai complex al psohologiei.

În opinia lui Vasile Pavelcu, “conţinutul personalităţii îl constituie totalitatea calităţilor şi însuşirilor, orientarea , înclinaţiile, interesele, trebuinţele, aptitudinile, etc., aparute pe baza biologică în relaţiile cu mediul social în corelaţiile interne ale trebuinţelor sale.

Personalitatea se consolidează prin relaţionarea cu ceilalţi, mediul social, dar ea se formează diferit, devenind unică şi originală.

În interacţiunea om – social- lume, în care individul, personalitate, creat de lumea socială este totodată creator de lumea socială…artificialul în natural este expresia efortului său creator uman, mediu al omului simplu .

Aceasta se consolidează prin relaţionarea cu ceilalţi, mediul social, dar ea se formează diferit, devenind unică şi originală, diferă prin trecerea de la forma primară/ereditar şi capacitatea individului de a se adapta si coechilibra la asimilarea activă a situaţiilor de mediu prin comportamente instrumentale social – istoric.

Personalitatea nu este un simplu aspect al vietii psihice a omului ci este o totalitate de componente diverse si foarte numeroase.desi cuprinde un numer foarte mare de componente ,personalitatea nu este o simpla suma a acestora ci este un intreg si astfel da coerenta conduitelor omului.Le directioneaza si le conduce ,atat in raport cu ambianta cat si cu specificul sau.Aceasta este unica si originala la fiecare si este puternic determinata si conditionata de existenta sociala a omului.

Ca sistem personalitatea este foarte complexa pentru ca include foarte multe componente intre care sunt numeroase si diferite relatii,se dezvolta in timp,adica de-a lungul vietii atingand un varf de maturizare la tinerete si mai ales la varsta adulta,este deschisa la relatiile socio-culturala, acest fapt asigurandu-i atat conditiile de dezvoltare cat si de mentinere a sanatatii psihice.

Cultura este foarte importanta in formarea personalitatii .Aceasta modeleaza personalitatea mai ales pentru ca ofera solutii gata elaborate , pretestate pentru multe sin problemele de viata.

Influenta acesteia este atat de importanta astfel incat unii autori o considera factorul cel mai important.

Aceasta modeleaza personalitatea pentru ca elaboreaza solutii ,multe pretestate din probleme de viata ,oferă soluţii depozitate, nu intotdeauna exacte, dar cel puţin disponibile; are un răspuns pentru fiecare întrebare care poate fi pusă, fiind un proiect elaborat pe viaţa.

Omul nu se naste cu personalitate ,acesta devenind personalitate.

Procesul construirii personalităţii începe din primele zile ale copilăriei şi continuă toată viaţa omului

Un moment important in dezvoltarea personalitatii il constituie dobandirea identitatii.. Procesul de formare a identitatii este frecvent asociat cu perioada unor interogatyii ale adolescentului de genul: “Cine sunt eu de fapt?”, “Incotro merg?”

Etapele dezvoltarii personalitatii :

Copilăria ( 0-11 ani ) : este considerată o etapă care fundamentează şi condiţionează în mod esenţial întreaga evoluţie psihică şi psihosocială a persoanei , împărţind-se în două perioade , preşcolară şi şcolară , în funcţie de sursa principalilor factori formativ şi educaţionali sub incidenţa cărora se structurează personalitatea copilului şi sistemului său relaţional ( familia şi şcoala ).

Pubertatea sau ,, vârsta ingrată ,, ( 11-15 ani ) : este etapa al cărui profil este dat , în mare măsură , de maturizarea funcţiilor sexuale , cu toată suita de consecinţe psihice şi psihosociale ce derivă din acest fapt.