Psihologia Transpersonală

Rezumat

Psihologia transpersonală reprezintă un subiect destul de controversat şi contestat din cauza laturii sale mistice. Obiectul sau de studiu îl reprezintă eul superior, stările de conştiinţă modificată; conştiinţa subliminală şi supraliminală; conştiinţa extinsă şi multidimensională; evoluţia atât a subconştientului, cât şi a supraconştientului; familiarizarea cu practici şi experienţe din religiile occidentale (extaz mistic şi revelaţie) şi orientale (meditaţia transcendentală); experienţele arhetipale; psihologia concentrării şi meditaţiei; procesul de împlinire a Sinelui. Toate aceste concepţii sunt lipsite de obiectivitate şi nu au tangenţe cu latura ştiinţifica. Ele par să împingă psihologia transpersonală catre astrologie, magie şi alte domenii ce ţin de mistic nu de ştiinţă.

Psihologia transpersonală derivă din psihologia umanistă, dar conţtine şi elemente de psihanaliză si behaviorism.

Fondatorul psihologiei transpersonale este considerat a fi Abraham Maslow. În 1969 el a pus bazele Asociaţiei Americane de Psihologie Transpersonală.

Psihologia transpersonală a fost adesea criticată. M. Zlate consideră ca nu îşi are locul printre ramurile psihologiei ca ştiinţa deoarece nu este de folos nici omului normal şi nu aduce nici un plus psihologiei ca ştiinţa, ba dimpotriva.

1. Ce este psihologia transpersonală

Psihologia transpersonală este o extindere a cercetării psihologice către aria spirituală a existenţei, reprezentând o ramură ce s-a desprins din psihologia umanistă ce adoptă şi câteva elemente din psihanaliza şi behaviorism.

Psihologia transpersonală reprezintă o şcoală care studiază aspectele spirituale, transcndente ale experienţei umane. Cuvantul “transpersonal” semnifică dincolo de persoană sau deasupra persoanei. Această ramură a psihologiei se ocupă cu studiul potenţialului cel mai înalt al umanităţii, cu recunoaşterea şi înţelegerea stărilor transcendente şi spirituale ale conştiinţei (Journal of Transpersonal Psychology, Lajoie and Shapiro).

O altă modalitate de explicare a transpersonalului este definirea prin negare.

- Transpersonalul nu este extrapersonal. Extrapersonal se referă la stări extraordinare ale conştiinţei (percepţiile extra-senzoriale, experienţe în afara corpului, paranormal în general), pe când transpersonalul se referă la sinele superior.

- Transpersonalul nu este acelaşi lucru cu emisfera dreaptă a creierului-mintea nevorbitoare sau emisfera tacerii (Mânzat I,. Tănase M., 2002, Psihologia tacerii).

- Transpersonalul nu este mişcarea New Age - grupările new age au caracteristicile sectelor relicioase, îmbină creştinismul cu religiile orientale.

- Psihologia transpersonală nu este religie, deşi studiază experienţa spirituală, nu se ocupă cu studiul religiei.

Psihologia transpersonală ia în considerare întreg spectrul experienţelor umane, incluzând psihopatologia, existenţialismul şi nivelurile spirituale. Modelele şi teoriile sale nu rezultă din cercetarea bolilor psihice, ci pun accent pe experienţele omului sănătos, matur, care doreşte să îşi activeze toate capacităţile latente ale fiinţei sale. Astfel, psihologia transpersonală este cel mai bine definită ca o psihologie a sănătăţii şi potenţialităţilor umane. Pentru această orientare psihologică, personalitatea umană nu este un scop în sine, ci o parte a fiinţei umane care permite manifestarea Sinelui, un intermediar între spirit şi lume. Cu alte cuvinte, personalitatea este cea care mediază între personal şi transpersonal. Eul obişnuit, format prin interacţiunea cu elementele sociale şi culturale reprezintă pentru psihologia transpersonală doar o manifestare a ceva mult mai larg şi profund, care constituie de fapt esenţa fiinţei umane.

2. Obiectul de studiu al psihologiei transpersonale

Psihologia transpersonală studiaza: stările de conştiinţă modificată; conştiinţa subliminală şi supraliminală; conştiinţa extinsă şi multidimensională; evoluţia atât a subconştientului, cât şi a supraconştientului (conştiinţa cosmică); familiarizarea cu practici şi experienţe din religiile occidentale (extaz mistic şi revelaţie) şi orientale (meditaţia transcendentală); experienţele arhetipale; psihologia concentrării şi meditaţiei; “peak experience” şi “plateau experience” (A. Maslow); procesul de împlinire a Sinelui (“Selfactualization”); noile ipostaze transpersonale ale Sinelui: Sinele total, Sinele adânc şi Sinele transcendent; optimizarea dimensiunilor spirituale ale omului prin transcendere şi cosmizare, centrare şi sinergizare; dezvoltarea şi împlinirea metanevoilor; sacralizarea vieţii cotidiene; realizarea şi autorealizarea transpersonală (Selftranscenderea); arta transpersonală (simboluri şi arhetipuri transpersonale) etc; Cele mai multe din aceste teme sunt enumerate de către R. N. Walsh şi F. Vaughan.