Psihologie educatională - adolescenți și preadolescenți

Factorii externi și factorii interni

Dezvoltarea psihică este rezultatul interacțiunii factorilor externi și interni. Cei externi sunt constituiți din totalitatea acțiunilor și influențelor ce se exercită din exterior asupra dezvoltării și formării personalității umane. Aceștia sunt mediul și educația. Factorii interni sunt constituiți din totalitatea condițiilor care mijlocesc și favorizează dezvoltarea psihică.

În categoria de „factori” sau „condiții interne” putem include patrimoniul nativ, transmis prin mecanismul genetic, efectele maturizării biologice, precum și totalitatea achizițiilor realizate de-a lungul „istoriei” individuale, sedimentate prin intermediul mecanismului dezvoltării psihice (aptitudini, interese, trăsături caracteriale, sentimente, opinii, aspirații, idealuri etc.).

Cele două categorii de fenomene, bioenergetice și psihologice, nu se prezintă în stare pură. Dacă originea acestora din urmă se află în realitatea externă, metamorfozarea și transformarea lor în condiții interne antrenează factorii biogenetici. Achizițiile psihice se obțin numai pe fondul interacțiunii dintre individ și mediu, cerințele externe, îndeosebi ale mediului social, se interiorizează, devenind astfel moduri de gândire, aspirații, atitudini, motive, valori etc.

Ereditatea

Ereditatea cuprinde un complex de dispoziții virtuale sau scheme funcționale ce se transmit de la antecesori la succesori prin intermediul mecanismelor genetice. Patrimoniul ereditar al fiecărui individ rezultă din combinarea unităților genetice materne și paterne. Deoarece există posibilități infinite de combinare a celor două categorii de unități genetice în cadrul celulei germinale, probabilitatea apariției unor indivizi identici este practic nulă. Excepție de la această diversitate o fac gemenii monozigoți care, provenind din același ou, sunt identici din punct de vedere ereditar, unitățile genetice materne și paterne fiind repartizate egal. Cercetările întreprinse în cadrul geneticii moleculare au dus la elucidarea substratului material al eredității. Acesta este format din cromozomi, gene și acizi nucleici. S-a stabilit că fiecare specie are un număr oarecare de cromozomi.

La om, numărul este de 23 perechi. Genele sunt situate pe cromozomi într-o ordine liniară. La rândul lor, genele sunt constituite din acizi nucleici care determină proprietățile și efectele genelor. Toate aceste componente, cromozomii, genele și acizii nucleici, se află în nucleul celulei. Ereditatea are, deci, o bază materială, chimică, ai cărei constituenți sunt macromoleculele de acizi nucleici care intră în componența genelor. Aceste macromolecule conțin, într-o formă codificată, o anumită informație genetică. Din punct de vedere psihologic, calitatea de informație stocată într-o celulă constituie mesajul genetic care, în forma sa latentă, prealabilă acțiunii factorilor de mediu, este cunoscut sub denumirea de genotip. Din interacțiunea genotipului cu mediul înconjurător apare fenotipul, ca o sinteză între ceea ce este ereditar și influențele mediului ca un răspuns al genotipului la aceste influențe.

Mediul

Mediul ca factor al dezvoltării umane, este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacționează, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale. Mediul fizic reprezintă totalitatea condițiilor bioclimatice în care trăiește omul. Acțiunea sa se manifestă în direcția unor modificări organice cum ar fi maturizarea biologică, statura corpului, culoarea pielii, precum și în direcția adoptării unui regim de viață (alimentația, îmbrăcămintea, îndeletnicirile etc.). Mediul fizic nu acționează izolat, ci în corelație cu mediul social care poate valorifica posibilitățile pe care le oferă mediul fizic sau modifica acțiunea sa în concordanță cu nevoile organismului.

Mediul social reprezintă totalitatea condițiilor economice, politice și culturale cum sunt factorii materiali, diviziunea muncii, structura națională și socială, organizarea politică, cultura spirituală, conștiința socială etc., care își pun amprenta asupra dezvoltării psihice. Acțiunea lor poate fi directă prin modificările ce le declanșează în cadrul psihicului uman și indirectă, prin influențele și determinările ce le are asupra acțiunii educaționale. Caracteristic pentru specia umană este faptul că achizițiile sale se fixează nu numai în modificări organice, ci și în fenomene de cultură .

Mediul social este factorul care păstrează aceste fenomene reprezentând o potențialitate virtuală pentru dezvoltarea copilului. De aceea o înțelegere adecvată a rolului său rezultă numai din raportarea la celălalt factor - ereditatea. Din această perspectivă, mediul declanșează și actualizează predispozițiile naturale, astfel încât dezvoltarea diferitelor procese și însușiri psihice este o rezultantă a conlucrării lor. Ponderea în cadrul acestei conlucrări a unuia sau altuia dintre cei doi factori este greu de stabilit, ea diferă în funcție de componenta psihică pe care o avem în vedere, ca și nivelul atins în dezvoltarea ei. Cu toate acestea se consideră că rolul mediului este mai pregnant în ceea ce este individual și personal decât în ceea ce este tipic, care depinde mai mult de substratul ereditar transmisibil pe cale genetică. Pe de altă parte mediul oferă posibilități nelimitate în vederea valorificării acestor predispoziții cu care se naște copilul.

Mediul însuși are un caracter neomogen, ceea ce poate duce la diferențe individuale evidente. În interiorul său pot acționa forțe cu valențe deosebite, mai puternice sau mai slabe, primele putând uneori acționa în direcția formării unor individualități relativ asemănătoare, deși substratul ereditar este diferit, celelalte oferind 13 o gamă mai suplă de posibilități pentru predispozițiile ereditare. Neomogenitatea mediului rezultă și din modul în care se întrepătrund în interiorul său diferite componente: sociale, culturale, psihosociale etc. Se face distincția în acest sens între un mediu social apropiat și un mediu social mai larg. Primul se manifestă în cadrul familiei, școlii, colectivităților de copii etc. Specific acestui mediu este prezența unui climat psihosocial cu o puternică încărcătură afectivă, rezultat din relațiile interpersonale ce se stabilesc între membrii acestor comunități. Mediul social mai larg este o rezultantă a nivelului de dezvoltare socială.